The Wildest Dream era un film despre George Mallory care in 8 sau 9 iunie 1924 murise impreuna cu colegul sau, Andrew “Sandy” Irvine, in incercarea de a cuceri Everestul. Nu se stie nici azi daca cei doi au ajuns sau nu pe Everest, de care erau foarte aproape cind au fost vazuti ultima oara. Se spune ca Natasha Richardson, care dadea voce sotiei lui Mallory, Ruth, a izbucnit in plins cind a ajuns la momentul mortii alpinistului, spunind ca daca ei sau sotului (Liam Neeson) i s-ar intimpla asa ceva, ar fi devastator pentru copii. Am ajuns la acest subiect dupa ce am descoperit in aeroport la Berlin, intorcindu-ma in decembrie de la Premiile Academiei Europene de Film, editia de weekend a “International Herald Tribune” cu o recenzie la Into the Silence. The Great War, Mallory and the Conquest of Everest, o carte scrisa de Wade Davis. Fotografia de doua palme atasata recenziei comunica faptul ca din cei 10 barbati din poza, sapte (serpasi) urmau sa moara o ora mai tirziu in avalansa care a pus capat incercarii lui George Mallory din 1922 de a cuceri cel mai inalt virf din lume. Mallory avea 38 de ani cind a murit, in 1924, si faptul ca nu mai era atit de tinar si ca nu prea mai avea timp l-ar fi facut sa forteze nota (si) in 1922. Nu aerul funest al explicatiei era fascinant, cit forta pe care fotografia o capata imortalizind ultimele clipe din viata unor oameni care nu erau constienti de acest lucru. (Incerci sa deslusesti un semn pe fata lor, o mica tresarire.) Cautind pe urma mai multe despre George Mallory am dat si peste ultima sa fotografie, facuta in 8 iunie, unde impreuna cu Irvine se pregatea sa paraseasca baza. Cu mastile de oxigen pe fata, par deja plecati.
De ce sa cuceresti Everestul? Pentru ca exista
Recenzia cartii introducea in galeria putinelor lucruri pe care le stiam despre alpinismul de altadata un element esential: George Mallory era, ca si altii din generatia lui, o victima a razboiului. Plecase pe front fara sa-si fi dorit (credea in puterea diplomatiei). Ca profesor (preda istorie) ar fi putut sa stea deoparte, dar s-a inrolat de rusine cind a vazut ca prieteni de-ai sai cad pe front. A fost trimis pe Somme, in mai 1916, unde a dat piept cu cele mai crunte ipostaze ale razboiului – pe care i le-a inventariat sotiei in scrisori, dupa cum urma sa-i scrie lui Ruth si de pe Everest (prin serpasi). Asta iti ramine, de fapt, in minte – ca pentru George Mallory, ca si pentru alti britanici mai mult sau mai putin pacifisti care supravietuisera razboiului, singura modalitate de a-si clati spiritul si numele Imperiului Britanic era sa faca ceva extraordinar – de pilda, sa cucereasca cel mai inalt virf din lume. Elanul lor venea din acest hau. (Intrebat de ce vrea sa cucereasca Everestul, Mallory ar fi spus: “Pentru ca exista”.) Cind razboiul s-a terminat, din cei 60 de membri ai clubului de alpinism din care facea parte, 23 murisera pe front, iar 11 fusesera raniti. Everestul era aproape o necesitate morala, tocmai pentru ca era o terra incognita. (Adaugati faptul ca alpinismul se desfasura pe atunci in conditii rudimentare. Se pleca pe munte cu ghete cu tinte, gabardine, instalatii de oxigen improvizate, scari impletite.) Destinul lui Mallory si al tovarasului sau s-a inchis in mod misterios. In 1933 s-a gasit toporisca lui Irvine. In 1953, cind Edmund Hillary si Tenzing Norgay au cucerit Everestul, ar fi cautat in cele 15 minute petrecute sus indicii despre cei doi, dar n-au gasit nimic. In 1975 un alpinist chinez a anuntat ca a vazut un cadavru la 8.100 de metri, dar a murit a doua zi ucis de avalansa, fara sa fi apucat sa spuna mai mult. De-abia o expeditie din 1999 avea sa duca la descoperirea cadavrului lui George Mallory. Faptul ca nu avea la el fotografia lui Ruth, pe care promisese s-o lase pe Everest, a dus la ipoteza ca ar fi murit la intoarcere. In plus, avea si ochelarii de soare in buzunar (deci ar fi coborit spre seara). In 2010, un istoric pe nume Tom Holzer a incercat sa stringa bani pentru o expeditie de descoperire a cadavrului lui Sandy Irvine si, mai ales, a aparatului de fotografiat Vest Pocket Kodak pe care acesta il avea la el. Holzer credea ca imaginile ar mai fi putut fi developate si ca ar fi fost concludente pentru ideea cuceririi sau nu a Everestului de catre cei doi. Dar n-a strins banii. Campania pe care a facut-o a parut desantata, iar presa britanica a publicat in 2011 opiniile dezaprobatoare ale urmasilor lui Irvine care doreau ca acesta sa fie lasat sa doarma in pace.
O aventura nesfirsita
Un alpinist care priveste lumea de sus stie cit de relative sint toate. Vietile lui Mallory si Irvine, disparuti la virsta de 38, respectiv 22 de ani, sint azi exemplare si mai logice decit pareau la prematura lor disparitie. Daca intr-adevar au fost primii oameni care au ajuns in virful lumii, fericirea pe care au trait-o citeva minute a fost mai completa si mai intensa decit o viata. Daca n-au ajuns in virf, faptul ca sint inca acolo face ca aventura lor sa fie nesfirsita. Dar si cucerirea unui virf e relativa. Pentru oricine se urca pe Everest sau reuseste un scop inalt pentru care a luptat izbinda e intotdeauna individuala. N-are importanta ca esti primul sau al 500-lea pe Everest, in jocul tau tu esti cistigatorul. Adversarul tau nu sint ceilalti sau muntele, ci tu insuti. Poate nu intimplator, am aflat din aceeasi recenzie, tibetanii nici nu au un substantiv pentru a denumi virful unui munte.