Timp de opt saptamini, pentru a rezuma cele mai semnificative puncte ale programului, vor avea loc opt concerte, sapte masterclass-uri date de interpreti cunoscuti, prieteni si apropiati ai lui Celibidache (violonistii Ida Haendel, Rony Rogoff si violistul Helmut Nicolai, contrabasistul Dorin Marc, flautistul Michael Martin Kofler, brassistul Wolfgang Gaag, dirijorul Enrique Garcia Asensio), vor fi lansate traducerile a doua volume din seria “Celibidachiana”, aparute anterior la Munchen, sub egida Fundatiei conduse de dirijorul Mark Mast (prezent acum la Bucuresti in calitate de director artistic al festivalului), vor avea loc doua colocvii, dintre care unul cu prezenta unor specialisti de la Universitatea de Muzica din Bucuresti (la care un fost lector al Universitatii Emanuel din Oradea, Robert-Daniel Radoias, a sustinut anul trecut o teza despre viata si activitatea lui Celibidache), vor fi proiectate trei filme despre Maestru (unul realizat de Fundatia S. Celibidache din Bucuresti in colaborare cu Televiziunea Romana), va fi lansata o moneda jubiliara de catre Banca Nationala a Romaniei, inaugurat un bust in fata casei natale de la Roman, iar un concert si un pelerinaj la mormintul parintilor lui Celibidache se vor desfasura la Iasi, la 29 iunie.
Poate cea mai meritorie intreprindere pentru tinerii muzicieni romani la acest festival, proiectat dupa tiparele unor manifestari similare din Occident, o constituie cele sapte masterclass-uri, ce se vor desfasura intre 10 si 29 mai, in spiritul lui Celibidache, in mod gratuit si deschise atit participantilor activi, cit si unor simpli melomani. Serge Ioan Celibidache, fiul dirijorului, principalul initiator al festivalului, a insistat la conferinta de presa asupra dimensiunii pedagogice a activitatii dirijorului. Celibidache a fost cunoscut pentru talentul sau de formator de orchestra, ca si pentru contributia sa la dezvoltarea si dezbaterea unor principii de Fenomenologie muzicala si aplicarea lor in procesul structurarii, nasterii si trairii muzicii in sala de concert.
“Este mai mult decit un act de comemorare dedicat vietii sale – declara Serge Celibidache. Este o oportunitate de a descoperi lumea sa bogata, de a apara valori incontestabile in care el a crezut, de a ilustra fenomenologia muzicala pentru care el s-a luptat intreaga viata…”
Serge Celibidache a facut clar ca organizarea acestui Festival al Centenarului a fost un parcurs lung si presarat cu dificultati de tot felul. Intre ele, una dintre cele mai semnificative pentru unele aspecte aproape mafiote ale vietii muzicale din Romania o constituie ocolirea, pentru a nu spune direct refuzul, oricarei angajari din partea Ministerului Culturii si a fostului sau titular. N-am vazut, de altfel, exceptindu-l pe directorul Filarmonicii, nici o oficialitate actuala, nici macar Primarul Capitalei, care a contribuit substantial la sponsorizarea festivalului. Semn ca e putred ceva sau ca ponderea aniversarii lui Celibidache, din punct de vedere al capitalului electoral, este socotita nesemnificativa.
Pe planul opus, au fost exprimate multumiri si evidentiata solicitudinea Televiziunii Romane si a canalului TVR1, care vor transmite in direct concertele si alte evenimente notabile ale festivalului.
In acest context, mi se par notabile si meritind a fi citate intentiile si obiectivele rezumate de Serge Celibidache, care vorbea despre “o experienta memorabila pentru toti si inceputul unei noi traditii in Romania. Speram sa putem veni aici, la fiecare doi ani, alternind cu Festivalul «George Enescu»… completindu-ne reciproc. In timp ce Festivalul «Enescu» aduce lumea muzicala in Romania, noi construim Romania pentru lumea intreaga. Presarind «seminte» internationale, «seminte» de Celibidache, incet, dar sigur vom hrani solul fertil pe care il are Romania, pentru ca intr-o buna zi sa infloreasca si sa ofere o magnifica gradina romaneasca… peste tot in lumea muzicala”.
Ce se poate dori mai mult decit implinirea acestor vise si permanentizarea Festivalului “Sergiu Celibidache”, la ora aceasta inca in discutie, data fiind optiunea spre care par sa incline oficialitatile culturale, de a alterna Festivalul “Enescu” si un Festival al Orchestrelor Radio.