Cel mai recent Salvator este al Bucurestiului: Nicusor Dan. De curind, aflindu-ma prin zona, am asistat la vehementa unor intelectuali intru sustinerea acestui candidat – care totusi nu prinde un loc cit de cit vizibil in sondaje. Sigur ca nu asta e o problema. Sigur ca domnul Nicusor Dan, pina la proba opusa, poate fi un tip integru, demn de toata admiratia. Nu despre el vorbesc aici, ci despre modul in care se manifesta aceasta “nebunie” in rindurile sustinatorilor: daca nu esti de-acord cu ei, inseamna ca esti automat de partea raului. Sau inseamna ca nu intelegi nimic din politica. Sau inseamna ca ai un IQ ridicol, iar preopinentul nu mai are vreun motiv sa discute cu tine. Ori il crezi pe cuvint, ori iesi din cercul lui de prieteni.
N-au trecut multe luni de cind m-am aflat intr-o situatie asemanatoare incercind sa discut cu fosti (in momentul de fata) amici, care se lasasera fascinati de un alt Salvator, de asta data cu pretentii nationale: Mihail Neamtu. A fost momentul in care am remarcat pentru intiia oara cum discutiile se scurg din orice cadru rational, oricit ai incerca sa le readuci acolo. Mihail Neamtu era un nume rostit aproape cu un usor tremur in glas de acei amici, iar putinele mele semne de intrebare se transformau, in viziunea lor, in atacuri brutale si nedrepte la adresa Salvatorului.
Mai mult, in ambele cazuri prezentate mai sus, m-am ales de-a lungul conversatiilor cu apelativul de “naiv”. Am incercat sa-mi explic, ba chiar am cerut explicatii cu privire la naivitatea de a nu ma lasa cucerit suta la suta de “programele” respectivilor oameni politici in devenire (am pus “programele” intre ghilimele pentru ca, din discutiile avute, desi am cerut in mod repetat, nimeni dintre cei cu care conversam n-a reusit sa-mi expuna mai mult de doua idei politice ale celor pe care-i sustineau). N-am primit explicatii. Insa cuvintul “naiv”, rostit cu o anumita greutate si superioritate, am inteles in cele din urma ca reprezinta prin el insusi un argument politic. Atunci cind tii sa arati ca numai votul tau e “destept”, cel mai bine ar fi sa nu spui asta, ci sa dai din mina atoatestiutor si sa-i arunci din coltul buzelor celui cu care discuti: “Esti un naiv…”. In general, daca faci lucrul asta in mod corect, ai sanse bune ca si alte persoane care asista la discutie sa treaca de partea ta.
Sigur ca cele doua cazuri de mai sus reprezinta un tip de Salvator care, spuneam, poate fi digerat si de naivi ca mine. Caci persoanele in cauza, ma refer la Nicusor Dan si Mihail Neamtu, nu-s nicidecum “nefrecventabile”. Si-atunci, de ce totusi acest articol? Pentru ca fanatismul orbeste, pe de-o parte, iar pe de alta, ii ofera celui spre care este indreptat senzatia unei puteri nemarginite. O putere atit de mare, incit se poate recurge la orice gest in cadrul ei, se poate face orice cu ajutorul ei. Iar pentru a argumenta asta, merg catre un al treilea caz.
Al treilea caz pare mai obscur, caci se manifesta tocmai in Baia Mare. Acolo unde un primar pe nume Catalin Chereches beneficiaza (in sondaje) de simpatia a nu mai putin de 93% dintre votantii locali! Intimplator, am cunostinte in Baia Mare. Si va garantez ca, in multe cazuri, e vorba despre acelasi discurs fanatic intru sustinerea actualului primar. Tinar si carismatic, Catalin Chereches a ajuns sa-si doreasca insa mai mult decit un fanatism local. Conform unor declaratii surprinse de ziaristi din zona, se vede viitor presedinte al Romaniei. La 35 de ani, e un vis pe care si-l poate permite. Insa e un vis la care trebuie lucrat, nu?
Catalin Chereches a inceput sa “lucreze” bazindu-se pe xenofobie. E o procedura rasverificata, in general ducind la succese personale, chiar daca finalul a fost intotdeauna un dezastru pentru mult mai multi oameni. Primarul baimarean a ridicat mai intii niste ziduri, care sa desparta romii din oras de “cetatenii cinstiti”. Iar de curind a mutat cu forta nu mai putin de 2.000 de romi intr-o fosta uzina chimica, un fel de lagar de exterminare creat ad-hoc. Nu insist, din pacate nu-mi permite spatiul. Cum credeti insa ca a fost receptata aceasta ticalosie? Cu un val de fanatism xenofob nu numai in Baia Mare, ci prin toata tara.
Problema cu Salvatorii, de orice tip ar fi ei, e ca le punem pe tava emotiile noastre, ca si cum le-am oferi plastilina. Unii s-ar putea sa fie onorabili, chiar admirabili. Dar parca n-as vrea totusi sa ma bazez pe aceasta posibilitate cind e vorba de viitorul propriu. Chiar cu riscul de a fi considerat un naiv.