Dar, ca sa pot rasfoi cartea inainte de a ma decide daca scriu sau nu despre ea, trebuie sa am acea carte. Or, spre deosebire de marile trei-patru edituri, cele mici nu trimit cartile criticilor literari, iar acestia afla dupa luni, uneori chiar dupa ani buni de aparitia lor. Ca fapt divers, exista chiar edituri care nu trimit gratuit exemplare de protocol si incearca sa le vinda cu discount criticilor literari. Mai nou exista si problema revistelor/ suplimentelor literare disparute: nu se scrie suficient despre carti pentru ca nu mai avem unde.
2. Eu cred ca este esential. Nici un scriitor nu va fi citit si nu se va impune cu adevarat, nu va primi premii, nu va fi tradus, nu va fi invitat la emisiuni radio-TV, la tirguri de carte, nu va fi inclus in cataloage, antologii, in manuale etc. in lipsa receptarii critice. In acest moment, nu avem o masa de recenzenti si cititori in mediul online suficient de mare pentru a impune un autor inexistent in presa scrisa. Stiu ca exista cazuri de autori de carti din genuri comerciale care vind citeva mii de exemplare existind doar in mediul online, cronicarii insa nu-i vor recenza niciodata (pentru ca, in general, nu merita), iar editorii straini nu-i vor traduce niciodata fara un dosar de presa.
3. Cind am fost recenzat eu insumi, am avut, recunosc, si momente de dezamagire. De pilda, din cei 4-5 critici literari care mi-au comentat o povestire publicata acum citiva ani intr-o antologie, numai unul si-a dat seama ca era vorba de o rescriere. Initial, m-au facut sa rid prin inadecvarea comentariilor lor si mi-am pierdut din respectul pentru parerea lor critica, apoi situatia m-a deprimat. Daca si eu am facut sau fac la fel, nedreptatind cartile altora prin neatentie sau ignoranta?! De-asta e bine sa existe cit mai multe voci critice, pentru ca valoarea unei carti rezida din suma receptarii.
4. Eu n-am mers la cenacluri decit de vreo zece ori si nu duc o viata boema prin circiumi sau pe la festivaluri literare, dar din cind in cind mai beau cite o bere cu vreun scriitor pe care-l admir. Asta se intimpla TOCMAI pentru ca mai intii m-a cucerit cu scrisul lui. S-a intimplat ca relatii de simpatie sa se raceasca din cauza unor cronici nefavorabile, e inevitabil, dar mai rau a fost cu cei care m-au injurat pe bloguri si in reviste sau care mi-au trimis amenintari prin email ori prin cunostinte comune. Si vorbesc aici despre scriitori de prima mina. Am scris si despre carti proaste, dar numai daca aveau o miza: autorul era important, cartile luasera vreun premiu, fusesera laudate de alti critici…
5. Ba se mai intimpla. Doar ca nu se recenzeaza: fie se distrug, fie se lauda, fara argumente in ambele cazuri. Iar asta pentru ca, in marea lor parte, nu au formatie de eseisti/critici literari. Cind ati citit ultima oara o carte cu eseuri despre literatura scrisa de vreun poet sau prozator roman? Exista niste doctorate ajunse carti, dar in rest nu avem nimic de acest fel. Eco, Rushdie, Pamuk, Fuentes, Lodge, Kundera, Barnes, dar si alti scriitori mai putin mari au scris si splendide eseuri despre diverse genuri literare, scriitori clasici, literatura, in general. Cu foarte putine exceptii, scriitorii de la noi nu stiu sa scrie si despre literatura.