Zilele trecute, un domn simpatic ma intreba, in ritmul sau asezato-cumpatato-ardelenesc: “Ce e jurnalismul asta?”. E una dintre cele mai grele intrebari pe care le-am primit in viata mea. Ea venea din partea unui tip inteligent, care nu intelege mecanismele din spatele presei, dar care e intru totul capabil sa priceapa chestiuni elementare de orientare in spatiu; intre-barea sa nu era intimplatoare, din moment ce domnul in cauza mi-a marturisit ca a copilarit cu Mihai Gadea si, cu toata nostalgia zbintuielilor pe care le impartasisera, simtea ca e ceva putred in felul de a face presa al celui pomenit. Am incercat sa ii explic, fara sa-i mizgalesc sotronul pe care il juca cu fostul popa adventist devenit duhovnic voiculescian, ca domnul Gadea, la fel ca multi alti oameni care apar pe sticla, nu este jurnalist si ca el face orice, numai presa nu. Putem sa-i poreclim cum dorim, putem sa-i respectam au ba, dar ei sint indivizi care comit ceea ce se cheama entertainment. Nu sint oameni care cunosc, in orice moment, evolutia unui subiect (pentru asta au in spate echipe de… jurnalisti), nu fac conexiuni, nu vin cu idei rezultate in urma observatiilor pe marginea unui fapt, nu stiu sa isi faca surse. Ei sint produse de imagine, imagine in spatele careia lucreaza zeci de oameni invizibili pe sticla. Si m-am oprit aici cu explicatiile.
Ce nu i-am mai spus curiosului meu ardelean a fost faptul ca, intr-o buna masura, si ceea ce noi denumim “jurnalism” si-a pierdut, de multe ori si din pacate, identitatea. Acum aproape o luna, un accident rutier cu vreo sapte sau opt morti petrecut in Tulcea aparea in toate jurnalele de stiri din Romania. Faptul de presa, cum ii spun cei din interiorul gazetariei, exista. Si trebuia sa existe doar atit cit el era justificabil, adica sa se fi consumat intr-o simpla corespondenta de la fata locului. Ceea ce a urmat nu a facut insa decit sa mai puna o bomboana colorata pe coliva jurnalismului televizat din Romania, prin toate transmisiunile lacrimogene de la capatiiul unora dintre morti, “un cunoscut interlop”, Dan Finutu, prieten cu Bercea Mondial. Aveai senzatia ca trebuia neaparat sa urmeze, Doamne iarta-ma!, un “breaking news!” la miezul noptii din care sa aflam ori ca s-a furat ca-davrul, ori ca defunctul a inviat.