Nu pentru maimute sau urechile lui Spock l-a premiat CIA, ci pentru ajutorul dat in 1981, cind sase membri ai personalului Ambasadei SUA din Teheran au fost salvati de agentul CIA Tony Mendez de sub nasul simpatizantilor ayatollahului Khomeini, care luasera ambasada cu asalt, revoltati ca statul american acordase refugiu sahului Mohammad Reza Shah Pahlavi.
Drumul de la un caz real spre thriller
Daca in mitologia greaca Argo/Argus era corabia cu care Iason si cei 50 de argonauti au plecat in cautarea Linii de Aur, in noul film regizat de Ben Affleck, Argo indica modul in care cinematograful se insinueaza in realitate. Coprodus de George Clooney si Grant Heslov, filmul scris de Chris Terio pleaca de la un caz real pe care il rotunjeste dupa mulajul unui thriller american. Avertizarea initiala ca “filmul e bazat pe fapte reale” ne face sa nu banuim procentul de fictiune si sa credem ca tot ce vedem s-a petrecut aievea, mai ales ca genericul de final arata grija lui Affleck de a reconstitui in detaliu cadre dupa fotografii de epoca, plus grija de a alege & aranja actorii astfel incit sa semene uluitor de bine cu originalul (ceea ce nu se mai verifica in cazul lui Tony Mendez – interpretul lui, Ben Affleck, nefiind prea latino).
Nemultumiri si ofuscari diplomatice
Dar Argo nu e transpunerea mot-a-mot a cazului real deoarece scenariul a renuntat la detaliile “de prisos”. De pilda, ni se spune ca ambasadele Marii Britanii si Noii Zeelande au refuzat sa-i ascunda pe cei sase americani evadati din ambasada asediata si doar ambasadorul Canadei i-a primit, lucru care, imediat dupa premiera filmului, a stirnit reactii de nemultumire in Marea Britanie si Noua Zeelanda. Momentul de la final, cind CIA, organizatorul evadarii, a cedat public meritele Canadei (ca sa evite represaliile iranienilor), a fost si el contrazis, canadienii spunind ca, in realitate, meritul se imparte la doi – evadarea nu a fost exclusiv opera CIA. Decolarea avionului e un moment de maxima tensiune – si e foarte bine realizat! –, dar el nu reflecta realitatea, pentru ca cei sase americani si insotitorul lor au trecut ca prin brinza prin paza aeroportului.
Scenariul este usor suferind, dar tot te tine cu sufletul la gura
Ce fel de film e Argo daca nu respecta realitatea decit partial? Nu e reconstituire istorica, ci film hollywoodian, produs al mediului pe care il ironizeaza. Cu un asa subiect gras – pretextul cu care Mendez i-a scos din tara pe cei sase a fost un fals film SF numit Argo, care trebuia sa se toarne in Iran (fugitii dindu-se membri ai echipei de filmare) –, Affleck ar fi trebuit sa faca mult mai mult. Sau nu Affleck, ci scenaristul si producatorii care ar fi trebuit sa stie ce sa-i ceara scenaristului. Affleck a lucrat cu materialul clientului si ceea ce se dovedise in Orasul se repeta acum la scara mai mare. Poate tine in mina secvente complicate, cu multa figuratie si multa actiune, e ordonat, precis si are simtul ritmului si, nu in ultimul rind, e foarte atent la jocul actorilor. Filmul te tine cu sufletul la gura, te face sa empatizezi cu personajele, dar sufera la scenariu – o data pentru ca urmareste schema clasica a genului si tot felul de marote din cinemaul american, apoi pentru ca are momente cind e atit de demonstrativ (intrebare/raspuns ca sa ne lamureasca diverse detalii), incit ar fi mai cinstit sa ti se ofere aceste informatii intr-un insert. Pina si glumele despre Hollywood par uneori cautate – sau nu ele, cit intentia din spatele lor –, n-ar mai lipsi mult si-ai auzi si risetele de fond, ca in seriale. Dar pentru ca John Goodman (John Chambers) si Alan Arkin (producatorul Lester Siegel) sint atit de simpatici, ii ierti filmului tentativa evidenta de a gidila spectatorul, ratindu-i totusi sansa de a se amuza pina la capat – pentru ca si-ar fi dorit sa vada mai mult despre cum falsul SF se insinueaza intr-o realitate dura si ii duce de nas pe iranienii turbati.
Daca SF-ul Argo, asa cum ii spune John Chambers unui reporter, are si n-are legatura cu mitologia greaca, la fel si filmul lui Ben Affleck e si nu e un film despre evenimente reale. Dar e in mod cert entertainment, cu actiunea si umorul mai importante ca acuratetea. Daca nu aprofundeaza relatia cinema-realitate dincolo de glume de suprafata despre cum se minte in cinema, Affleck sugereaza de-abia la final ca realitatea tot fictiune ajunge pina la urma, oricit ne-am opune.
Argo. Regia: Ben Affleck. Cu: Ben Affleck, Bryan Cranston, John Goodman, Alan Arkin