Evenimentul a fost deschis de Lucian Dan Teodorovici, care a anuntat ca “este o seara speciala, intrucit avem alaturi de noi pe unul dintre cei mai importanti autori contemporani. Este o lectura, dar si o lansare de carte in acelasi timp”. Luind cuvintul, scriitorul Filip Florian a marturisit ca “este o mare bucurie, mai ales ca sint printre prieteni buni” si, fara sa piarda prea mult timp, a inceput sa citeasca un fragment din Toate bufnitele: “Cred ca a conceput si a slefuit acel plan inca din puscarie, a venit cu el in minte in trenul de noapte care trecuse prin ploaie, lapovita si ninsoare, strabatind cinci sute de kilometri, poate a mai adaugat niste detalii pe patul de spital si acasa, nu l-a abandonat nici o clipa, l-a urmat cu sfintenie si cu disciplina de soldat…”.
In linistea cu care a fost ascultat, citeva persoane din sala si-au luat notite. La finalul pasajului citit, a vorbit din nou Lucian Dan Teodorovici: “Nu stiu in ce masura, oricit de bine ar fi citit, va puteti face o parere despre carte doar dintr-un fragment. Este in primul rind un roman despre prietenie, o prietenie construita prin povesti si pentru povesti”. Apoi, in spiritul a ceea ce tocmai a spus, a citit unul dintre fragmentele care i-au placut in mod deosebit si care se regaseste pe coperta patru: “Daca oamenii, toti oamenii, s-ar satura intr-o buna zi de povesti, cred ca sufletele s-ar usca, s-ar topi si lumea ar arata ca un pustiu s…t La sfirsitul sfirsitului, zic eu, o sa existe un singur mare regret, ca nu-l vom putea povesti”.
Lazarescu: Nu poti sa ii scoti nici un cuvint dintr-o fraza
Lectura a fost urmata de un dialog initiat de Florin Lazarescu: “Am sa va spun niste lucruri pe care nu le gasiti in nici un CV sau pe Internet. Cunosc multi scriitori buni, ii cunosc personal pentru ca am lucrat cu multi dintre ei, dar Filip Florian e deosebit prin relatia sa cu literatura, modul in care o iubeste. Iar el este scriitor, punct; in timp ce altii mai practica gazetarie sau alte meserii, el are un fel de autism dintr-asta”, a spus el. A mai spus ca Filip Florian nu cade in capcanele PR-ului, pentru ca nu are cont pe Facebook, nu are blog si nu prea da interviuri, motiv pentru care publicul ar trebui sa profite si mai mult de aceasta intilnire. “E un brand felul in care scrie”, a mai afirmat Lazarescu, recunoscind ca, de citeva ori, “de-al dracu’”, a incercat sa scoata cuvinte din frazele lui Florian si a observat ca nu poate. Asta pentru ca fiecare este atit de bine ales si atit de bine pus la locul lui, “incit nu-i pot scoate nici un cuvint, e o chestie care tine de tehnica”. In viziunea lui Florin Lazarescu, romanul Toate bufnitele este despre intimitatea omului cu lumea, despre lucruri pe care nu le vorbesti nici cu prietenii, despre cum percepe un om lumea.
“Maruntisurile si detaliile sint foarte importante”
Nu au lipsit nici intrebarile din public. O fata, Ioana Alexandra, a dorit sa afle de la scriitor cum a reusit acesta sa se transpuna in pielea a doua personaje care vin din medii diferite. “Tipul asta de personaj mi-e foarte apropiat. Daca ma puneai sa scriu despre un manager de firma, nu as fi putut, de exemplu, pentru ca nu mi-e cunoscuta lumea asta. Scriind stii si iti alegi despre ce vrei sa scrii. “ Referindu-se apoi la unul dintre personajele cartii, el a explicat ca “am fost si eu un copil rebel, stiu ce inseamna golania. Jucam binisor fotbal si astfel eram protejat de repetentii scolii”. Despre cealalta lume a afirmat ca a scris “pentru ca s-a strins prea mult in mine in toti anii astia, incit la un moment dat povestile vin de la sine. Lumea ma mai intreaba de ce tot scriu despre comunism. N-o sa ma satur de comunism in vecii vecilor”.
Intrebat “de ce bufnite?” , Filip Florian a povestit o intimplare din Delta, de acum patru ani, cind doua grupuri de bufnite, masculi si femele, “erau intr-o chestie din asta nuptiala, tipau si isi raspundeau” si “am reusit sa imitam sunetul scos de un grup de bufnite si, cind tipam de trei ori, veneau la noi la cort”.
Venind vorba despre stil, scriitorul a declarat ca “maruntisurile si detaliile sint foarte importante”. “In sens larg, chiar cred ca literatura se face din detalii”, a subliniat el. De asemenea, a admis ca uneori, in mod uimitor, o fraza ii iese bine din prima, in timp ce alteori sta cite o zi, doua sau chiar trei la o singura fraza. Insa, crede el, “marea chichita a scrisului este sa-ti urmezi felul tau de-a fi”. Acesta este motivul pentru care, considera Filip Florian, nu este eficient sa vorbim despre “cum se scrie”, pentru ca “atunci cind incepi sa vorbesti despre cum se scrie, incetezi sa mai scrii”.