Prejudecata ca tehnologia, fie ea analogica sau digitala, serveste doar la reproducerea artei a fost depasita. Artistii digitali au introdus noi forme de productie artistica. Este important de remarcat faptul ca interactiunea cu cel mai avansat nivel tehnologic a dus si la un alt nivel de gindire si abordare a artei. A gindi digital nu inseamna neaparat a produce arta digitala, ci a aplica metode de lucru si concepte specifice artei digitale si in alte forme artistice. Spre exemplu, dintr-o perspectiva digitala, conceptul cubist de reprezentare a unui subiect din mai multe unghiuri pe aceeasi pinza este o abordare neliniara a perceptiei senzoriale.
Pe masura ce tehnica digitala (aparate foto, scannere, computere si programe specializate) a devenit accesibila artistilor, acestia au folosit-o in lucrarile lor. Prelucrarea digitala a imaginilor fotografice ofera o infinita plaja de posibilitati, insa aceasta aparent facila libertate nu se transforma imediat si intr-una artistica, singura care poate genera lucrari de valoare. Exista o inflatie de imagini produse sau manipulate digital, insa putine dintre acestea aduc o contributie creativa reala si imbogatesc limbajul imaginii digitale.
O lume a anomaliilor grotesti
As dori sa dau doua exemple de artisti care, in practica lor, se bazeaza pe utilizarea soft-urilor de prelucrare a imaginii. Artistii americani Anthony Aziz si Sammy Cucher au realizat in 1994 proiectul The Dystopia Series, care continea fotografii de mari dimensiuni in care anumite elemente anatomice erau sterse pe computer. Portretul isi pierdea identitatea, dezumanizindu-se, devenind astfel doar o forma spatiala in care privitorul isi putea proiecta propriile-i viziuni. Artistii erau, de fapt, critici cu unele tehnici fotografice avansate, care nu aduceau si un progres artistic. Ei declarau ca „pierderii adevarului intr-o fotografie ii corespunde si o lipsa de credibilitate”.
Relatia dintre constiinta personala si istorie este reflectata in fotografiile manipulate de catre artistul taiwanez Chen Chieh-Jen. Afirmat ca artist performer, el s-a orientat in anii ’90 catre prelucrarea digitala a imaginilor foto. In amplul sau proiect Revolt in the Soul & Body/ Revolta in suflet si corp, (1998), el porneste de la fotografii de arhiva si documente din istoria moderna a Chinei, scene de razboi, masacre si mutilari, in care isi insereaza electronic propria sa imagine. Colajele electronice suprarealiste obtinute ne vorbesc intr-un mod dur despre traumele istoriei Chinei din dificilii ani dinaintea instaurarii regimului comunist. Chen construieste o lume a mortii, a anomaliilor grotesti in spiritul anilor grei ai razboiului civil. In acest caz, corpurile mutilate si decapitate sint marturia traumei colective care a divizat China in doua state dupa 1945.
Fotografia prelucrata digital este dependenta de tehnologie. Toate schimbarile „hard” – aparatura – si „soft” – programe – vor influenta acest mediu artistic.
Pe masura ce programele de computer vor oferi noi optiuni si oportunitati pentru artisti, si estetica imaginilor obtinute se va imbogati.