Intr-un demers masochist, mai desfaci una, o data la patru ani. Si, chiar de-i dai jos si ultima farima de pielita ce le da pumni papilelor tale gustative, iti spui: “Cih, e la fel! “. Cu toate astea, o faci ori de cite ori ai chef sa uiti de senzatia amara de dinainte si-ti zici, ca prostul, ca “poate de data asta va fi mai bine”.
Nu e mai bine. E din ce in ce mai rau. Student fiind, citeam in carti destepte, scrise de oameni foarte inteligenti, despre “stinga” si despre “dreapta”. Despre statul socialist, consumator de resurse, care vine, intotdeauna, dupa ce niste ciini de liberali au acumulat suficient capital, pe care astia, risipitorii, il cheltuiesc acum pe programe sociale de buna calitate. Citeam, tinar votant fiind, despre miraculoasa si extrem de necesara alternanta dintre cei ce dau si cei ce le permit alorlalti sa dea.
Romanul stie, macar in subconstient, suficienta fizica de clasa a VI-a, incit sa isi dea seama ca relatia cu ghiuleaua e una cit se poate de ciudata: se poate apropia, se poate departa, depinde, evident, in ce sistem de referinta te afli. Romanul are pacatul de a aplica teorii ale fizicii clasice in viata postmodernista: se raporteaza fie la stinga, fie la dreapta, parindu-i-se, aproape intotdeauna, ca opusul se departeaza de locul caldut in care ii gingureste constiinta. Romanul uita, insa, un lucru: astazi nu mai exista nici stinga, nu mai exista nici dreapta.
Sistemele noastre de referinta au luat-o complet razna, indicatoarele acelor de presiune au trecut de mult de linia rosie, explozia a avut loc, iar noi nici macar nu ne-am dat seama de chestia asta. Cautam cu busola Nordul sau Sudul, cind ele nu mai exista de o buna vreme incoace. Iesind din sistemele astea de referinta in care ne-am asezat comod, observam ca am avut de ales, la alegerile parlamentare, intre niste non-sensuri: o alianta “de dreapta”, care, “la momentul t0”, era un mic partid de stinga; o alianta “de stinga”, una care cuprinde, chipurile!, cel mai virtos colos de dreapta, dupa cum ne spune teoria “vintage” a liberalismului; un partid-televizor, care imprumuta si aduce la rang de arta prostiile emanate, in timp, de celelalte doua formatiuni.
Nu va inflamati, dragi votanti, de oricare parte a sistemului de referinta v-ati fi plasat! Daca ati votat “cu dreapta”, ati pus stampila, poate, pe “stinga”. Si invers. Asa-i ca nu se mai intelege nimic? Nu va inflamati, caci nu va scrie rindurile de fata un dezamagit de rezultatul scrutinului de duminica, ci un dezamagit de tabloul complet electoral romanesc. Altfel, unul previzibil, de care multi se mira acum cu maxima ipocrizie de care pot ei da dovada. Nu va inflamati ca am scris, in titlu, cuvintul “impostura”. El ne cuprinde pe toti, deopotriva. Nu va inflamati, “stati linistiti la locurile voastre”: e posibil ca, odata ajuns in Parlament, Dan Diaconescu sa ne scoata la lumina toate elodiile.