Dupa nauceala si deznadejde, dupa furie si resemnare, dupa amutire si vorbarie in delir, dupa cogitari adinci despre marirea si decaderea a tot si a toate, am zis ho! destul! gata! M-am inviorat brusc si-am schimbat placa miercuri pe la prinz. De parca cine stie ce zina buna m-ar fi atins cu nuielusa ei fermecata, m-ar fi facut sa ma dau de trei ori peste cap si m-ar fi preschimbat. S-a intimplat in timp ce strabateam Parcul Copiilor cotropit de zapada, de soare si de chiote. Cind am ajuns linga tobogane si leagane, odata mi-am lepadat gheboseala si sosonii de babuta fara dinti, vaicareata si neputincioasa. Am aruncat sacosele si rucsacul, am tropait marunt din bocanci, mi-am facut pirtie pina la primul scrinciob, caruia aici, pe Bega, i se spune hutulus, si m-am hutulat pina am ametit. Cind am coborit cu picioarele pe pamint, alt om eram! Da, mi-am spus: exista viata si dupa alegeri. Si asa a tot fost din clipa aia, in fiecare zi, cind am facut ce-am stiut mai bine.
Am tras aer in piept si mi-am luat avint pentru fiecare pas. De la cum mi-am curatat trotuarul din fata casei pina la cum m-am gindit sa le fac unor cunoscuti si necunoscuti viata mai zimbitoare de sarbatori. De pilda, joi am copt si impartit covrigei cu cascaval in casuta Fornetti din centru. Pentru o punguta calda, trecatorii erau invitati sa aduca jucarii pentru casele de copii. Nu vreti sa stiti cite sute, ba chiar mii de lucruri frumoase s-au strins! Si citi pusti s-au perindat pe la covrigi, insotiti de parinti, bunici sau profesori. In ora cit am trebaluit eu a sosit chiar o clasa intreaga (a V-a), de la Generala 13, asa ca dintr-un foc s-au adunat 22 de pungi pline de cadouri. Mi-a tinut de urit Gheo, care a trudit si el la cuptoras saptamina trecuta. Iar maestrul fotograf Florin Ianas, care-i si tata kendo-ului la Timisoara, ne-a facut o multime de poze. Iata-ne cum stam in casuta si imbiem lumea la fapte bune.