Din cele mai vechi timpuri, vaca a jucat un rol esential in viata de zi cu zi a romanului. Ce ne-am face noi fara lapte? Din ce am mai face brinza, chisleag, smintina, unt sau crema de zahar ars? Am mulge calul? Sa fim seriosi!
Atit de importanta este vaca in viata noastra, incit am ajuns sa denumim persoane dragi cu apelativul „vaco“ sau „boule“ si asta nu din rautate, ci din dorinta de a le arata ca chiar si in momentele in care sintem nervosi pe ele, stim totusi cit ne sint de indispensabile. N-o sa-ti vina niciodata sa-i spui „iapo“ sau „calule“.
Normal ca vine un moment in viata vacii cind moare, pentru ca e buna la gust si nu o putem minca de vie. Asta nu o transforma insa in cal, precum ne acuza unii. Confuzia regretabila se trage de la faptul ca de foarte mult timp taranul roman foloseste vaca si ca animal de tractiune. O pune la jugul carului si isi transporta de ici colo ce are el de transportat, dar asta nu inseamna ca devine dintr-odata cal. Vacile (sau boii) tragind sint omniprezente in cultura noastra, iar marturia cea mai elocventa ne-o da Nicolae Grigorescu in lucrarea „Car cu boi“. De ce credeti dumneavoastra ca nu a pictat „Car cu cai“? Ce, nu era in stare sa mizgaleasca doua mirtoage? Uite, de asta, pentru ca acesta nu este un cal, este o vaca!
Nu trebuie sa fii expert in zootehnie sau genetica pentru a-ti da seama ca orice animal supus la efort prelungit incepe sa sufere modificari corporale. Spre exemplu, vaca asta, daca a tras la car ani la rind, i s-au unit copitele si i-au cazut coarnele si poate ca, da, seamana putin cu un animal dedicat exclusiv tractiunii, cum ar fi, sa zicem, un cal.
Mai ales ca, tot urcind dealuri si gifiind, mugetul ei s-a modificat si un necunoscator ar putea spune ca seamana cu un nechezat. Iar despre lipsa coarnelor, sa nu fim absurzi! Sa zici ca o vaca fara coarne e cal e ca si cum ai afirma ca un ciine fara coada e gaina.
Una peste alta, e mare, are patru picioare, ochi mari, urechi carnoase, maninca iarba, naste pui vii, deci e vaca. Imediat ii scot saua si ii tai beregata. Daca europenii ar mai pune si ei mina pe niste carti, ar intelege si nu ne-ar mai arata cu degetul, ca ultimii piriciosi.