In vara lui 2008, Cristina s-a angajat ospatarita pe litoral. Salariu prost, bacsis bun, cum de altfel functioneaza intreaga economie de nisip. Lucra 24 cu 24, asa ca avea timp si pentru ea. O puteai vedea tot la doua zile plimbindu-se pe plaja in aceeasi rochita bleu cu imprimeuri florale, prin care se putea citi un costum de baie galben. O puteai vedea cumparindu-si aceeasi inghetata de fistic si facind aceeasi grimasa atunci cind granule de gheata ii sagetau maseaua cariata. O putea vedea si Jean.
Pe Jean nu-l puteai vedea decit daca te uitai in sus. Era pe o schela, in partea din spate a unui hotel aflat in renovare, si lipea dreptunghiuri de scirt pentru termosistem. Dar viata le aranjeaza pe toate. Stereotipica, fata se plimba pe acelasi traseu, unul care ducea, intimplator, prin spatele acelui hotel. Deodata ea auzi un tril. Sa fie oare o privighetoare, sa fie o mierla? Era destinul. Era fluieratul lui Jean, unul zdravan, de moldovean copt pe cimpuri. Un strop de saliva desprins din gura lui ii cazu fetei pe umarul drept. Cristina ridica ochii si ii zimbi.
De potrivit se potriveau. El moldovean, ea olteanca. A venit septembrie, au plecat turistii si a ramas pe plaja doar dragostea lor. S-au casatorit civil la Mangalia si au hotarit sa se stabileasca cu chirie la Agigea. Gemenii au venit ca o incununare a uniunii lor. Baiatul semana cu tata, fata cu mama. Ii puteai vedea seara impingind carutul cu rindul sau servind bere pe caiet la circiuma din colt, zimbitori si impacati.
Nu se certau niciodata. Munceau pentru copii. Jean suferise un accident pe santier si acum schiopata, fapt care ii dadea un aer de maturitate si intelepciune, dar il tinea departe de meseria lui, asa ca s-a inscris la cursurile de recalificare oferite de primarie si a devenit timplar. Cristina lucra doar vara, la acelasi restaurant. Undeva, pe raftul de sus al sifonierului din dormitor, frumos impaturita, statea rochita bleu cu imprimeuri florale…
Lui Jean i se prelingea un strop de sudoare pe timpla dreapta. Asa pateste el cind se concentreaza la ceva. Tinea pusca bine proptita in umarul drept. Copiii facura un pas in spate si se lipira de fusta mamei. Pocnetul armei a sunat sec, ca punctul final al unui roman ramas in coada de peste. Tarabagiul ii lua arma din mina, il felicita si ii dadu ursuletul. Cristina parea fericita.