La o sueta culturala, nici un om destept nu se ia mai in serios decit e cazul. Inteligenta e o conditie necesara a desteptaciunii. Nu este, din pacate, si suficienta. Un domn profesor de literatura, universitar si cu voce baritonala, le-a sugerat invitatilor, in timpul dezbaterii FILIT de joi seara, intitulata „Scriitorii si televiziunea“, ca aceasta din urma „trebuie sa educe“. Nu este nici prima, nici ultima oara cind aud asertiunea asta. Ca orice idee proasta, dar care da bine atunci cind ipocrizia e un fenomen de grup, este lansata de multe voci care se pretind a fi „intelepte“, in ocazii pestrite, unde in centrul atentiei sint vedetele culturale ale momentului. De voci care au o educatie solida, insa care dovedesc, atunci cind sunt puse a vorbi liber si a spune ceea ce gindesc cu adevarat, ca una e sa citesti, alta e sa intelegi.
Intelepciunea este strins legata de cunoasterea mediului inconjurator. Totodata, de a reusi sa privesti cu umor, atunci cind trebuie, anumite situatii. Si cu autoironie, calitate din ce in ce mai rara. Domnul sus-mentionat nu se regaseste in nici una dintre situatiile date. Nici domnia sa, nici cei care stiu exact ce trebuie sa „faca“ televiziunea. In fapt, dinsii sint coconi trasi in chihlimbar din insectarul unei lumi pe cale de disparitie, condusa de impersonalul din propozitia: „Ceva trebuie sa se faca“. La fiecare ocazie ivita, arata ca ar putea fi niste excelenti sefi de asociatie, care adopta discursul mustos si comunistoid al unora dintre administratorii de blocuri.
Nu am habar daca domnul N.C., autorul asertiunii de la care mi-a venit ideea scrierii acestui text, locuieste la bloc sau la casa. Stiu insa ca, la fel ca toti cei care cred ca „televiziunea trebuie sa educe“, habar nu are care este rolul media in lumea contemporana. Sa nu ne miram: nu ar fi nici primul, nici ultimul individ citit, dar cu o dezvoltata incultura civica si mediatica, prizonier al superficialitatii. Este realmente induiosator sa asculti un personaj care nu are nici cea mai vaga idee despre media, vorbind cu morga si aplombul cunoscatorului. Pe oamenii din categoria asta nu am sa-i pot suspecta niciodata de sinceritate: stiu atit de multe despre „incultura“ de la televizor, tocmai pentru ca sint fideli consumatori a ceea ce, in ocaziile in care lucrul acesta da bine, reneaga. Daca ai sa intrebi public cine este Bianca Dragusanu, o sa dea, ipocrit, din umeri. Daca ai s-o faci in semi-intimitate, la o bere sau la un pahar de vin, o sa ti-o descrie cu mai multe adjective ireproductibile decit emisiunile-tabloid.
Dragi tovarasi si „pretini“ ai pozatului in public, va rog, stati linistiti la locurile voastre. Relaxati-va, nu va cad epoletii daca recunoasteti ca va place sa va uitati pe micul ecran, asa cum e el si cum va fi intotdeauna. Nu va cere nimeni parerea despre soarta si menirea televiziunii, pentru ca nu va pricepeti. Ramineti la preocuparile dumneavoastra academice si la consumul media carora multi dintre noi le sintem prizonieri. Nu mai incercati sa pareti neprihaniti. Nu va crede nimeni. Nu suprapuneti planurile, pentru ca ele trebuie sa ramina separate. Cultura nu e pentru mase, televiziunea este pentru toata lumea.