Strada Pogor, poate una dintre cele mai linistite si tacute din centrul orasului, s-a transformat weekend-ul trecut intr-o adevarata strada-festival. N-aveai cum sa cobori Copoul si sa nu observi multitudinea de culori, oameni si sunete din stanga care te chemau sa intri, macar de curiozitate.
Inca de la intrare te intampina baietii de la 7 Hills, cu o demonstratie de jiu-jitsu brazilian. Langa ei, pe bara galbena de gaz, stau cativa copii si ii privesc curios cum se lupta. Mai departe, la o masa, o familie doar ce a inceput un board game, in timp ce langa ei, in plina strada, se danseaza tango. Am trecut de cateva ori pe langa standul celor cu sos „Iute de Doamne Fereste“ („De la emotie la comotie“) pana sa-mi fac curaj sa ma apropii. E doar o masa cu doua lumanari, cateva sticlute de sos iute si un bol cu cipsuri din care iau increzator unul, pun cateva picaturi de sos si-l mananc. Cei doi de la masa imi asteapta zambind reactia, „Cum e?“, in timp ce eu am senzatia ca ma inrosesc. „Un pic cam iute pentru mine“, si-am inteles si de ce fetele cu „Limonada RECE“ sunt fix langa.
Cu cosul la plimbare
Un tip pe role, fara tricou, plimba doi copii intr-un cos de cumparaturi si cativa oameni se inghesuie sa vada cum dintr-o imprimanta 3D pusa la intrarea in curtea Muzeului ies fel de fel de forme si modele. Imediat dupa norisorii de vatelina, sub care mai toate fetele se opresc sa-si faca cate o poza, un grup de vreo opt copii, fiecare cu sevaletul si plansa lui, incearca sa schiteze Muzeul Literaturii Romane din fata. Pe scarile acestuia tocmai are loc un „Altfel de Atelier Jurnalistic“, unde cateva fete afla despre gonzo journalism si lucreaza la o revista. „LaPomPom“, atelierul celor de la Klipa, copiii afla cum sa faca fel de fel de lucruri din hartie si se intrec in mestesugul foarfecilor si-al cariocilor. In drum spre curtea Palatului Copiilor, unde mai multi tineri se intrec in scheme si cazaturi cu skateboard-uri, role si biciclete, cateva panouri mari de pal se transforma, culoare dupa culoare, in graffiti. La fel si o masina, o dubita care-i din ce in ce mai putin alba si tot mai mult in nuante de mov, verde si portocaliu. Langa un balansoar din lemn, cativa calusei si iepuri joaca rol de scaune si bancute, si-n spatele lor parintii isi leagana copiii in hamacele prinse de copacii din curtea muzeului.
Abia iti faci loc printre cei care joaca-n mijloc de strada ping-pong, baschet sau fac breakdance ca sa ajungi si-n celalalt capat al aleii, unde un perete de boxe loveste cu muzica in copiii care-si exerseaza trucurile pe placa de skate. Cocotate pe gardul de langa, mai multe fete urmaresc toate activitatile, ca niste majorete asteptand sa-si inceapa numarul de incurajare. De pe partea cealalta a strazii, alti copii privesc cocotati pe ziduri. In centrul curtii muzeului, dupa un paravan semi-transparent, cei de la Meru fac o demonstratie de design de obiect, iar spre seara expozitia lor de corpuri de iluminat din materiale reciclate si reconvertite aduce un licar potecii pe care se afla.
Fie ca vrei sa-ti iei un accesoriu lucrat handmade, un sendvis cu ciuperci si alte legume, facut din ingrediente locale, sau o haina de la Bazar Solidar, gasesti de toate aici. Poti chiar sa participi la un curs de zumba pe aleea din fata Muzeului sau sa inveti cum sa faci origami la atelierul celor de la Himawari. Si daca crezi ca stai bine cu echilibristica, poti sa-ti incerci indemanarea in a merge pe o banda elastica prinsa intre doi copaci.
Pe timp de ploaie, lumea se retrage sub umbrelele celor de la Acaju, care, ca si anul trecut, au improvizat o terasa pe treptele din stanga curtii si dau la bar beri, cafele si shot-uri de Jager. Sunt si-aici vreo doua hamace in care poti sa pierzi si jumatate de ora fara sa-ti dai seama. „Am dat startul la vara cu festivalul“, imi spune Amelia de la Muzeul Literaturii Romane. Si-a fost un start colorat, pentru ca in a doua zi bataia cu vopsea a acoperit mesajele scrise in litere caligrafice pe strada cu un covor-pudra ca un curcubeu intortocheat. Apoi, vedeai pe langa tine, trecand pe alei, numai oameni zambind pictati pe fata, ca dupa un ritual al fericirii. Si pentru cine vrea sa se curete mai repede, nu-i nimic, o bataie spontana cu apa sterge aproape toate petele.
Muzica in strada
O fata isi plimba cainele curios printre corturile de pe Strada Pogor. „Anul trecut cand ma intorceam de la Street Delivery s-a luat dupa mine si m-a urmat pana acasa, asa ca l-am adoptat. Si-acum am venit sa sarbatorim, ca se face un an de-atunci“, imi spune. Daca in timpul zilei in fata scenei e doar cate un tip care danseaza in jurul petului de bere in timp ce vreo formatie face probele de sunet, spre seara se umple pietrisul de lume care se misca pe ritmul muzicii, sare si canta, iar pe spatiul verde din stanga, ca la orice festival, lumea sta jos, bea, asculta muzica. „Am venit mai mult pentru ca-mi place sa beau bere in aer liber fara sa-mi spuna nimeni nimic“, spune un tanar biciclist in timp ce urmareste formatiile de pe scena. Printre atractiile muzicale ale evenimentului sunt clujenii de la Nava Mama, cu sunetul lor grav si melodios, iar intre concerte poti asculta melodii de la Bjork sau Radiohead. Fosta dubita alba e acum acoperita complet de culori si pe ea s-au urcat vreo cinci tipi care danseaza si-o balanseaza pe ritmuri de reggae si hip hop, in timp ce lumea din jur, de pe strada, le urmeaza exemplul, ca-ntr-un fel de discoteca in aer liber.
A doua editie a Street Delivery Iasi a lasat Strada Pogor ceva mai colorata, cu norisori de vatelina, discuri si baloane si o incarcatura de energie pozitiva, la cat s-a dansat si jucat pe ea.