Bunica (65 de ani) si Pascu (7 ani, cu un ochi bandajat, precum un pirat) patrund pe usa unei cladiri pe care scrie „PRIMIRI URGENTE“. Pe un hol mare, o multime de oameni bolnavi, adunati ca la Izvorul Tamaduirii.
Bunica il smuceste de mana pe Pascu si se asaza la un ghiseu. O asistenta o ia la intrebari: „Matale, ce ai?“. „Un ochi bolnav!“ „Da buletinul!“ Intinde buletinul: „Da’ nu eu, ci nepotul meu“. „Ce-a patit?“ „A cazut intr-o furca.“ Asistenta completeaza o fisa si ii trimite sa astepte la usa pe care scrie „URGENTE MINORE“.
In cabinet, Pascu e asezat in fund pe un pat, iar doctorul Matei (40 de ani) ii desface bandajul si se uita ingrozit la ochiul lui drept. O cearta pe bunica: „Cum ai putut sa tii copilul asa trei luni?“. „Am crezut ca-i trece, maica! Apoi n-am avut bani sa-l imbrac pentru oras. Abia acum ne-au trimis parintii lui, din Italia“. „Traiti ca niste animale, sunteti animale!… Ai nenorocit copilul. Acum trebuie sa-i scot ochiul.“ Pascu se sperie si el si incepe sa planga. Doctorul il ia de dupa umar si il consoleaza: „Nu fi prost, mai Pascule! Las ca-ti pun eu in loc un ochi de sticla mai bun, o sa vezi cu el ca Superman“. Pascu surade. Ii zambeste si doctorul: „Numai prin plumb n-o sa vezi…“.
Doctorul scoate un smartfon din buzunar, deschide un clip cu desene animate, si i-l da lui Pascu: „Uita-te aici, o sa-ti arat desene animate cat vrei tu, daca ramai cu mine“.
Mai tarziu, o camera de spital cu opt paturi. In patul de langa cel al lui Pascu, e un batran care sta in capul oaselor, privind in gol, cu ochii fix inainte. Copilul il intreaba daca el are telefon. Batranul surade, bajbaie cu mana sub perna, scoate o rabla de mobil si i-l intinde. Pascu spune ca nu vrea telefon din asta. Nu are unul cu desene animate? Batranul rade. Nu exista telefon cu desene animate.
Mai tarziu, Pascu ii povesteste batranului ca domnul doctor o sa-i puna un ochi de sticla si ca o sa vada cu el si prin perete. Prin plumb nu. „Stai tu linistit, Pascule. Lumea e asa frumoasa, ca ai ce vedea si te bucura si cu un singur ochi… N-ai nevoie sa vezi prin plumb… Uite, eu unul nu o sa mai vad vreodata, desi am fost operat, dar tot ma bucur.“
Se da stingerea, doar pe hol e lumina. Batranul il roaga pe Pascu, in soapta, sa-l conduca pana afara. Pascu il ia de mana.
In fata cladirii, e liniste si pustiu. Batranul se asaza in fund pe scari, scoate o tigara si fumeaza linistit, privind in gol.
Brusc, se aude un mieunat puternic. Pascu tresare, se strecoara prin gardul viu, in intuneric, urmarind mieunatul. Reapare in lumina cu trei pui de pisica in palme, razand. Pisicile sunt foarte mici, abia fatate – miauna si mai tare. Pascu ii povesteste vesel batranului cum arata pisicile – una roscata, una neagra, una alba. Batranul ii spune ca aia roscata sigur e motan. Nu exista mata roscata, ci doar motanii is asa. Batranul cere pisicile, le ia si el in palme si le lipeste de obraz, ca sa le simta trupul. Se bucura foarte mult. Il intreaba pe Pascu daca pisicile au facut ochi. Pascu le examineaza si raspunde amuzat: „Asa si-asa“. Batranul il indeamna sa se duca si sa le puna de unde le-a luat, ca sa le gaseasca mama lor.
Tarziu, in camera de spital, Pascu se trezeste auzind un horcait ingrozitor. Lumina e aprinsa, iar in jurul batranului e agitatie – un doctor si vreo doi asistenti se chinuie sa-l reanimeze. Pascu sare din pat si priveste scena din usa, speriat. Din discutia medicilor reiese ca batranul a murit din senin, ca n-avea nimic in afara problemelor cu ochii.
Pascu alearga pe hol, coboara scarile si iese in fata cladirii. Priveste ratacit in jur. Apoi incepe sa strige: „Pis! Pis!“. Trece de gardul viu, in intuneric. Rataceste printre niste copaci, strigand intruna dupa pisici. Cade si incepe sa se smiorcaie. Plange. Incearca sa iasa din nou la lumina, dar nu mai nimereste intrarea de la spital, ci da de o parcare luminata palid, in care exista o singura masina. De dupa gardul viu, aude zgomot de pasi si ramane incremenit, tacut, pandind.
In parcare apare doctorul Matei, imbracat in halat. Merge la masina, o deschide, ia un pachet de tigari din bord si iese. Pleaca.
Dimineata devreme, aproape se lumineaza. Doctorul Matei intra in parcarea pustie. Cand se apropie de masina, il vede pe Pascu dormind ghemuit, ca un caine, langa portiera.
Il trezeste, il ia in brate si ii spune: „Prost mai esti, mai Pascule! Prost mai esti! Spune si tu, nu meriti bataie?“.
– sfarsit –