Un scenariu familiar tuturor celor care au încercat să își cumpere bilete la concertele unor super-vedete.

A fost probabil unul dintre primele lucruri pe care l-am învățat despre publicitate: o reclamă nu e chiar reclamă dacă nu are sex-appeal. Trebuie să se audă un suspin, să fie evident cumva că o feliuță de bacon arde de dorință, că mestecatul unei gume contribuie la orgasm, că varul lavabil de pe un perete îți […]

Este aprilie, momentul când cine știe ce porțiuni aviare din ADN-ul nostru ne determină să facem curat în cuib. Însă curățenia de primăvară deja nu mai este ceva gospodăresc, ci a devenit o filosofie, un mod de viață, o abilitate care trebuie învățată, aducătoare de fericire și pace interioară.

Îi înțeleg zilele acestea pe părinții care trăiesc realizările prin copiii lor. Eu trăiesc o revoluție printr-o țară străină și prin copiii altora.

Încă am trei oracole în dulapul meu cu amintiri. Sunt pline de răspunsuri șmechere, de apropouri și desene colorate la finalul caietului. Asta se întâmpla acum mai bine de 20 de ani. Între timp, oracolul a avut puiuți, moștenitori, s-a transformat, iar în luna martie a devenit cea mai importantă tendință de pe Instagram.

Se vorbește foarte mult despre cum să trăiești „ca la carte“. De fapt, ca să îți duci viața cât mai corect, trebuie să trăiești „ca la cărți“. În anul 2018, o conștiință curată înseamnă să refolosești totul, să ai minimum de lucruri necesare, să produci totul de mână, să îți folosești cardul […]

Este, probabil, felul în care începe orice coșmar tehnologic: cu un robot care, în loc să facă ceea ce îi spui, râde de stăpân cu un râs sinistru, de vrăjitoare scăpată de sub control. Li s-a întâmplat la începutul lui martie posesorilor boxei inteligente de la Amazon.

Fac parte dintre cei care au păreri despre filmul câștigător al Ursului de Aur, Nu mă atinge-mă fără să-l fi văzut. Ba chiar, am o părere despre părerea lui Dan Negru, care s-a declarat dezgustat și ne-a îndemnat pe toți cei care ne-am bucurat de performanța filmului să ne băgăm Ursul de Aur în fund. […]

Acum vreun an, circula pe Internet un filmuleț viral cu o fetiță de 2-3 ani, blondă, bucălată, veselă. Avea toate cele patru membre amputate, un pic mai sus de bază, suficient cât să rămână dovada că acolo fuseseră brațe mai lungi și picioare mai lungi.

Tabloul era excesiv de familiar: în tribunele unui meci de hochei de la Jocurile Olimpice, peste o sută de fetițe drăgălașe, îmbrăcate identic, cu părul prins în codițe, băteau din palme în sincron, își mișcau capetele dintr-o parte în alta ca un ceas elvețian și fluturau niște stegulețe cu harta Coreei reunite […]