Dupa ce am recitit Rudin cu catva timp in urma, m-am intors si la Povestirile unui vanator, apoi am reluat Un cuib de nobili. Cu ocazia asta mi-am dat seama cat de mult l-am nedreptatit pe Turgheniev in adolescenta mea literara, din pricina unor comparatii care azi mi se par fortate si a unui clasament cu rusi pe care mi-l […]
Dintre optzecistii disparuti dintre noi, Mircea Nedelciu, Gheorghe Craciun si Mariana Marin au parte de o posteritate pe masura valorii lor. Celor doi prozatori le apar operele complete intr-o cadenta cuviincioasa, insotite, in fiecare volum, de comentarii critice si de contextualizari binevenite. Poezia Marianei Marin apare in editii antologice, pentru […]
Nu ma mai dau in vant dupa cartile de calatorii. Probabil din cauza ca am citit multe in copilarie. Cu un entuziasm care ma facea sa caut cu orele, pe rafturile bibliotecilor publice la care eram abonat, pana mai gaseam un titlu care continea si cuvintele magice: „calatorie“, „expeditie“, „voiaj“. Am citit, pana pe la 13 ani, si carti despre […]
Slabiciunea mea pentru sudistii americani nu mi se trage de la Faulkner, ci de la povestirile lui Capote. Asta poate si din cauza ca pana sa citesc, in original, ceva din Faulkner, am avut parte doar de traducerile idioate ale cartilor sale, „stilizate“ de Eugen Barbu, in care frazele lungi cat un capitol ale marelui romancier pareau niste opinteli […]
Ce mai conteaza, azi, cine a fost disident si cine nu, in Romania? Ce importanta mai are ca fosti stalpi ai Securitatii si ai ceausismului au facut cariera, uneori glorioasa, si dupa 1990? In sfarsit, pe cine mai intereseaza ce s-a intamplat in cultura autohtona in timpul comunismului?

Daca n-ar fi oameni cum e Gabriel Andreescu, despre toate astea […]

Socotelile literare pe care le fac la sfarsit de an mi se par tot mai aproximative, in ultima vreme. Imi scapa carti pe care as vrea sa le citesc, incat de-abia dupa primele luni ale anului urmator imi pot face, onest, o imagine a anului literar care a trecut. Nu numai fiindca sunt carti, deloc putine, care apar in ultimele doua luni ale anului, dar […]
A reaparut, dupa multi ani, primul roman al lui Mircea Nedelciu. Cand scria la Zmeura de campie, Mircea era iritat de servitutile la care e obligat autorul de romane pentru a pune in pagina ceea ce are in cap. N-ar fi fost o problema pentru el sa parodieze formula romanului clasic. A si facut-o, partial, cu umorul lui aparte, de admirator al […]