Apararea Lujin este cel de-l treilea roman al lui Vladimir Nabokov, inceput in Franta in 1929 si finalizat in acelasi an, in Germania. Asa cum Dostoievski are un jucator, in romanul cu acelasi nume, si Nabokov il are pe Lujin din Apararea..., un personaj genial, pierdut in propria-i nebunie.

In 1974 in Portugalia are loc Revolutia garoafelor rosii, care marcheaza incheierea regimului autoritar instaurat de Salazar in 1933. Se prabuseste astfel cel mai vechi regim dictatorial al Europei occidentale. Revolutia garoafelor rosii schimba soarta Portugaliei si-i deschide drumul catre democratie. In 1979, la cinci ani dupa revolutie, […]

In ce anotimp sint “noptile Patriarhului”? In toamna lui Gabriel Garcia Marquez?

Literalmente vorbind, noptile Patriarhului din cartea mea sint nopti de vara caniculara. In cele trei nopti dinaintea mortii personajului, se fac si se desfac tot felul de lucruri. Simbolic vorbind, daca toamna e anotimpul maturitatii […]

Cind pronuntam cuvintul “patriarh”, gindindu-ne la o opera literara, ne vine in minte Toamna Patriarhului. Patriarhul sau are o suta de ani, este surd si ramolit, intr-o continua putrezire de-a lungul romanului, intomnat si fara trecut, un hoit, un mort viu, un mizerabil inviat din morti, o inviere caricaturala care darima […]

Ce este un “roman decapotabil”?

Un roman decapotabil se obtine prin repartizarea povestirii in mai multe capote. Singurul indiciu ca ele apartin aceluiasi vehicul narativ sint personajele care isi imprumuta numele intre ele. Romanul decapotabil este o simfonie lichida la care publicul din sala de lectura poate […]

Pentru Sartre romanul era un produs natural, si nu un produs al omului. Autorul de romane trebuia sa creeze iluzia ca nici macar nu exista. Romanul ideal reprezenta pentru Henry James o urzeala neintrerupta, care includea si expresia, si subiectul. Mai tirziu, Retorica romanului scrisa de Wayne Booth demonta toate regulile generale […]

Refugiul personajelor beckettiene este un loc oarecare, nici rau, nici bun, cit mai aproape de neant, un loc spre care se pleaca, dar in care nu ajunge nimeni niciodata. Beckett nu cauta decit o jubilatie intima, sentimentul pur de a exista, in afara tuturor lucrurilor, intr-o singuratate unde disperarea devine un motiv de a trai: […]

Pentru Saramago, calatoria elefantului Solomon este o metafora pentru viata. Mesajul care deschide Calatoria elefantului sta marturie in acest sens. Indotdeauna, spune Saramago, ajungem acolo unde sintem asteptati. Nu cunoastem niciodata circumstantele, dar stim cu totii ca la un moment dat vom pleca din aceasta lume.