Emil Brumaru: De prin clasa a sasea am stat vis-a-vis de teatru. Faceam parte din "gasca teatrului". Bateam mingea, ne uitam cum joaca popice actorii pe o pista amenajata anume, de ciment. Petre Gheorghiu, mort acum, era cel mai bun la popice! Dar prima data cind am "intrat" in teatru a fost prin clasa a doua. Locuiam […]
Veronica D. Niculescu: Ultima zi de sarbatoare. Mi se pare ca personajele de basm au evadat si nu mai pot fi controlate nici cu nuiaua de alun, nici cu ceasul. Ce ne facem? Oricum, sa spunem ca Basmul Printesei Repede-Repede e o calatorie peste sapte dealuri de poveste, in care am urmarit personajele pas cu pas, fara […]
Veronica D. Niculescu: Cei care au ceva cu ciinii nu s-au uitat prea bine la oamenii din jur. Despre cateloiul meu mare, alb si blind, scriam in ianuarie – ma insotise, stampilindu-ma cind si cind cu botul umed pe dosul genunchiului, din Parcul Sub Arini pina in centru. Acum anunt cu bucurie ca Pastirnac si-a luat […]
Veronica D. Niculescu: L-am visat azi-noapte, il aveam iar in brate, cu trupul lui grasun, cald, deodata incordindu-se si infigindu-mi ghearele in umar. I le simteam zdravan, chiar si asa cum erau ele, cu virful fin taiat cu unghiera, in duminici lungi, cind il luam cu binisorul in brate; dupa ce-mi spalam parul ii […]