Emil Brumaru: Sa nu uit de a doua, si ultima, bataie cu cureaua, scoasa cu satisfactie de taica-meu de la betelia pantalonilor... Eram prin clasa a sasea, la Iasi acum, si venisem pentru prima data tirziu acasa, de fapt pe la noua si ceva... Atunci tocmai savirsisem o nazdravanie amoroasa, dar naiva, cu fosta mea […]
Veronica D. Niculescu: O sa spun mai intii ca mi s-a parut oribila cartea pentru copii dotata cu telefon mobil. O carte care tipa, brrr, ce inventie! Apoi, in alta librarie, m-am intors doi pasi, ca sa ma uit mai bine: o carte cartonata, mare, frumos colorata, lucioasa, avea prins un cutit, un cutit baban, cu lama […]
Emil Brumaru: Insemnarile lui Malte Laurids Brigge: "M-am rugat pentru a-mi regasi copilaria, si ea a revenit, si simt ca e tot atit de grea ca odinioara si ca in zadar am imbatrinit”.
Veronica D. Niculescu: Copilaria chiar e grea. Si totusi, cred ca atunci cind te faci mare devine mai […]
Veronica D. Niculescu: Copilaria chiar e grea. Si totusi, cred ca atunci cind te faci mare devine mai […]
Veronica D. Niculescu: Pe cei mai multi totusi ii vedeam cind stateam in Bucuresti. Nebuni culti, nebuni cu limbarita, argumentind, suferind autentic, cerind socoteala... Nu il uit pe barbatul cu care am mers in autobuz pina la Piata Romana si care declama: „Sa facem o Românie puterrrrrnica! Sa avem toti apartamente […]
Emil Brumaru: Ma tot gindesc si nu-mi aduc aminte cum l-am cunoscut pe Mircea Nedelciu. Cert este ca am facut, impreuna cu un intreg grup de scriitori tineri, cu un autobuz, o excursie... prin tara... Imi era foarte simpatic, ne folosea si ca ghid glumet (fusese chiar ghid un timp!) si ne-am fotografiat prin fel de […]
Veronica D. Niculescu: Intr-o dimineata, acum vreo sase ani, pe cind imi beam cafeaua la fereastra, am auzit niste urlete si-am vazut un barbat snopindu-si ciinii in bataie, in coltul parcarii. Era o pereche superba de labradori negri; ciinii isi primeau loviturile cu supusenie, doar barbatul urla. Peste citeva zile, […]
Veronica D. Niculescu: Timisoara mea. In curtea parintilor – da, la oras – in jurul unei mese din scinduri, unde e Arca Fructelor. Dimineata si seara, intre gutui necoapte, smochine tocmai bune, visine trecute, struguri, dar si rosii, dovleci, patrunjel, leustean, ornamente fine din pinze de paianjen, de vazut […]
Veronica D. Niculescu: Azi am luat primii bani pe o traducere literara (discutie din vara lui 2008). Am muncit asta-iarna trei luni la carte, s-a publicat deocamdata o pagina intr-o revista (insa mare, cuprinzind cam sase pagini de carte). Ca dulce bonus, asteptind in redactie, am ridicat in brate o fetita cirliontata, […]
Veronica D. Niculescu: Stra-strabunica a fost dansatoare pe sirma! Mama mi-o spune cu mindrie – incearca astfel sa demonstreze ca “simtul artistic” vine si dinspre ramura ei. Cum dansatoare? Se poate dansa pe sirma? Dansatoare, mi-o taie mama categoric, era dansatoare pe sirma la circ! Si roseste, dar ar putea […]
Veronica D. Niculescu: Aseara, pe Travel & Living, un documentar despre pitici, Little people, Big world. Este urmarita viata unui cuplu de pitici. Din cei patru copii, trei sint absolut normali, doar unul e mititel; ceilalti frati il plimba prin supermarket intr-un cos, iar el intinde mina spre raft – “Nu, nu […]