Emil Brumaru: Ei, eu cred ca si iubirea se molipseste. O sa incerc cindva, cind imi cade fisa, sa imaginez un cerc al iubirei. Ceea ce stiu sigur e ca o femeie si un barbat se molipsesc unul pe altul, cu o tulpina aparte, al unui virus nou, valabil doar pentru dinsii, unic... Ceilalti devin invidiosi, nu pricep, li […]
Veronica D. Niculescu: Lucruri mici de care iti amintesti din copilarie. Le stii mirosul, gustul, haloul care le invaluia, momentul exact cind le-ai tinut in palme, dar lipseste ceva... E acolo – sau nu e! – ceva ce ai uitat sau n-ai inteles niciodata, iar golul misterios e chiar cel care ti le aduce din nou, […]
Veronica D. Niculescu: S-a atins un ideal in Lumea Fructelor: strugurii fara simburi. Azi, in micul magazin de legume si fructe abia descoperit pe o straduta din Sibiu, am cerut o punga. Erau citeva, aranjate ca niste soldatei pe taraba. "Pot sa va aleg eu una?", m-a intrebat vinzatoarea. Sigur, vrea sa ma fraiereasca, […]
Emil Brumaru: Acum cred ca acele "noi posibilitati" m-ar interesa mai mult decit ce a fost pina aici!!! Promit sa te tin si eu cu rasuflarea la gura... mai incolo. Sint cumva trist. Nu am avut niciodata bicicleta, in schimb patine de pe la 7-8 ani... Ma duceam la scoala, pina prin a opta, cu patinele pe ghete iarna... […]
Veronica D. Niculescu: Ma invidiati? Sa fim seriosi, e doar diferenta dintre decenii. Conteaza asa de mult un casetofon, vi se pare un rasfat?... In ce balanta sa asezam baietelul "imposibil de grav" care se uita seara la cabinele actritelor? Eu nu ma uitam nici la mine insami, atit eram de timida! Dar la virsta aceea […]
Veronica D. Niculescu: Povestirile iau chipul si asemanarea fanteziilor? Spuneati, nu de mult, ca va place invaluirea pisisfera, mai nou... cu mentiunea ca in literatura, doar in literatura, nu si in viata reala, unde e cu totul altceva. Ma gindeam ca daca Infernala comedie ar fi fost publicata chiar cind ati scris-o, […]
Veronica D. Niculescu: Dupa ce vezi moartea cu ochii, n-ai cum sa mai scrii ca inainte. Prea putin spus – de fapt, n-ai cum sa mai traiesti ca inainte. Am citit zilele trecute un poem exceptional, pe site-ul lui Dan Sociu, si rindul "sint mort in toate orasele" mi-a ramas... Mi-am amintit ca si eu sint moarta, la […]
Emil Brumaru: Uneori sint beat de fericire ca mai pot scrie, versurile curg parca dictate, de abia le pot transcrie, uitindu-le aproape in aceeasi clipa in care au venit de nu stiu unde... Alteori ma chinui cumplit, ma impiedec nevolnic in cite un vers, imi crapa capul de efort, dar continui... Si culmea, tocmai poeziile […]