Veronica D. Niculescu: Combinatie de vint puternic si soare stralucitor. Se face cum se face, si viata copiaza cartea din care abia ai iesit. Zi dupa zi. Te plimbi, ultimele zile de august, deja frunze in virtejuri pe linga borduri, plopii si mestecenii primii, ii auzi si noaptea foindu-se, “sau frunzele cazind in bezna de […]
Emil Brumaru: Daca ramineam cumva in Iasi, rataceam la nesfirsit pe strazile de la periferie, in plina amiaza, aproape toropit de soare, oprindu-ma la fiecare curte, privind indelung cismelele, cerdacurile, sirmele de intins rufe, cu clestisoare de plastic abandonate acolo, pe ele, galetile goale, canile rosii, atirnate de […]
Veronica D. Niculescu: Aud ca vine vacanta. De unde vine ea? Si unde se duce? Cind ma gindesc la vacantele din copilarie, imi amintesc cum se terminau, niciodata cum incepeau. Probabil ca inceputurile aveau o tristete, dar si sfirsiturile aveau o tristete. Alta tristete, pesemne una memorabila.
Imi amintesc o dupa-amiaza […]
Emil Brumaru: M-am trezit de pe la 5.30 si dupa o cafea sorbita dintr-odata iti scriu. E cald de pe acum, am deschis geamul sa aud paserile cum se trezesc in zori, cum da lumina. Intii una, apoi alta, la urma e o mare harmalaie de ciripituri. Devine cerul proaspat si ma gindesc la copilarie si la padurile pe care le iubeam […]
Veronica D. Niculescu: Dupa ce se imperecheaza, furnica de lemn renunta la aripi. Singura, folosindu-se de picioarele ei indeminatice, isi apuca aripile una cite una si si le scoate, cum ti-ai scoate o rochie de seara. Le pune atenta alaturi. I-au slujit. Apoi, paminteanca, se intoarce in musuroi, printre paminteni. Din spinarea […]
Emil Brumaru: Si aici la un moment dat a inceput un fel de lapovita: ploaie amestecata cu fulgi rari de zapada. Mi s-a facut frig, asta-noapte mi s-a infundat nasul, se pare ca mai este vreme urita inca, dar o sa vina ea vara odata. Am tot citit Kundera, inca vreo doua nuvele foarte incitante. Cartulia asta de nuvele e incintatoare. […]
Emil Brumaru: Daca as pune cap la cap toate diminetile astea in care iti scriu cred ca ar iesi citeva saptamini. Ieri am mai citit o nuvela de Kundera. Le citesc lent si cite una ca sa-mi pot mentine atentia la maximum, nu trec peste rinduri rapid. M-am uitat pe carte, de fapt Kundera a inceput sa apara de prin 1991, aproape […]
Veronica D. Niculescu: Astazi, maraton de lectura atenta. Dimineata vreo doua-trei capitole, dupa prinz altele, acum inca unul, nici nu le mai stiu socoteala. Miine ar trebui sa termin, nu stiu cum ma voi incumeta sa trimit totul. Asta e un moment de dezechilibru, cel cind predau. Sau mai exact cel de dupa predare. De-acum […]
Emil Brumaru: Intotdeauna am banuit ca in asemenea case se ascund fiinte uluitor de frumoase, de-o albeata lunara a carnatiei pazite in vesminte stravezii, usoare, mai degraba dezvaluind decit protejind pielea catifelata vioriu, fiinte ce se uita in oglinzi impaienjenite, adinci, verzui, pina ce orbesc admirindu-si trupurile […]
Veronica D. Niculescu: Semn ca deloc nu-i iluzorie tacerea – nici pis n-a zis telefonul de Pastele acesta, Slava Iepuroiului de vagauna! Nici un sms, nici un apel, nici dat, nici primit, sa fie primit! Si-am pornit-o, dupa paginile de dimineata, intr-o plimbare lunga si demult ticluita, in celalalt capat al orasului, daca […]