„Românul uită repede“ a fost cel mai bun agent electoral din aceste trei decenii.
După mai bine de trei decenii ca ieșean, deja de doi ani și jumătate m-am trezit locuitor al Bucureștiului. Spun că m-am trezit pentru că mutarea „la capitală“ n-a făcut niciodată în mod real din planurile mele de viață, dar între timp am învățat că cel mai bine e să nu îți faci niciodată planuri pe termen […]
78% din Programul de Guvernare a fost îndeplinit, conform guvernare.psd.ro. Scriptura lui Dragnea conținea doar pentru Moldova două autostrăzi, o cale ferată rapidă (cu viteză de peste 100 de km/h) și un spital regional de urgențe până la finalul mandatului.
A avut loc și ediția pe 2019 a Salonului Internațional de Carte Bookfest, desfășurată în perioada 29 mai – 2 iunie la București. Una dintre noutățile ediției a fost desfășurarea într-un nou pavilion de la Romexpo, B2, sensibil mai încăpător și mai generos față de cele în care s-au ținut edițiile anterioare. […]
La momentul scrierii acestui text nu știm dacă Tudorel Toader se mai agață de funcția de Ministru al Justiției sau și-a asumat „până la finalul programului“ demisia.
Tămbălău mare pe Bătrânul Continent, cu revolta vestelor galbene și Brexit-ul indecis, tămbălău mare și peste Ocean, unde din ianuarie se pregătește coabitarea democraților cu Donald Trump. Tămbălău mare și în România, ca de obicei, din cu totul alte motive decât cele ideologice sau economice.
Dacă am reușit să ratăm Anul Centenar, vom fi oare capabili să zărim o fereastră de oportunitate de care să profităm pentru viitor? În degringolada totală în care se scaldă voios România, asemenea ferestre pot apărea oricând și, cumva, o putem lua tot timpul de la început pentru că pornim foarte de jos.
Oricât de îngălat, plin de ifose și autosuficient-caragialesc ni s-ar înfățișa cu prilejul execuțiilor publice de procurori-șefi Tudorel Toader, poreclit și Slugărel, el nu este decât vârful aisbergului.
Dincolo de tot ceea ce credem noi, românii, despre români, m-a intrigat tot timpul fascinația pe care o dezvoltă față de noi străinii care trăiesc mai mult în România și au curiozitatea de a se apropia de stilul nostru de a viețui.
Într-o țară lipsită de exercițiul dialogului, cu o istorie civică foarte scurtă și cu partide politice care numai de respectarea unei ideologii nu s-au preocupat, răsare măiastră o adevărată încleștare între așa-zișii progresiști și așa-zișii conservatori.
