Noi venim din timpul acela din care nu am mai putut să evadăm și să evadăm nu putem nici acum, când toate granițele s-au prăbușit, noi venim din anii aceia de aur de când toate poveștile aveau final fericit.

Mâna dictatorului alungase finalurile nefericite, mâna dictatorului șterese biserici, bulevarde, […]

Și eu mă gândesc atunci la bordelul din Paris în care burghezii plăteau averi ca să se împreuneze în coșciuge, în timp ce copiii timpului tău mureau în zdrențe și știi, Panaitaki, dacă am mai fi oameni, ar trebui să ne petrecem eternitatea urlând de rușine, acum ca și atunci, și în veacul veacului, amin.

Dar […]

Cartea Elefantul a dispărut (traducere din limba japoneză de Iuliana Oprina) a fost publicată la editura Polirom în anul 2015.

Scumpe domnule Murakami, știu bine când am simțit nevoia de a vă citi din nou. Era un imperativ atroce, eram un plămân care a rămas fără oxigen, era ca foamea aceea de sfârșit […]

Am o boală a imaginației, trec pe lângă protestatari și eu nu mai știu dacă protestează pentru Palestina sau Sudan sau Tibet sau Vietnam sau Irlanda de Nord sau inechitățile sociale din Bulgaria sau justiția din Polonia, pentru delfini sau muncitorii din Pakistan.

Înțeleg tot mai puțin lumea protestelor: […]

Sunt nopți în care adorm doar pentru a visa că m-am trezit negru și, așa, negru cobor în subteran și priviri ciudate se agață de pielea mea, ce însemnătate poate să aibă și visul acesta? De ce să mă trezesc negru?

Alteori visez că fac dragoste cu prima mea dragoste, facem dragoste suspendați, dincolo […]

Sunt cinic și nu mă mai mișcă nici să văd secolele arzând odată cu vechea catedrală, nu mă mai impresionează criminalii în serie, holera, moartea de inaniție a preșcolarilor din India, războiul din Sudanul de Sud, atenatele teroriste din Ierusalim și nici măcar păpușarii care distrează copiii între ruinele […]

Și cine mai vrea să fie flacără și să ardă mereu în bătaia vânturilor, și să vadă tot ce poate să vadă o flacără, așa cum a văzut Kazantzakis că vedeai tu, Panaitaki, nu mai sunt scriitori ca tine pe lume, nu mai sunt minuni, și oameni sunt tot mai puțin, dă-mi voie, dă-mi voie să-ți povestesc...

La […]

În ziua în care am împlinit treizeci și cinci de ani, în mileniul III, am plecat să îmi caut singurul prieten în care mai credeam, și cu siguranță nu prezintă mare importanță faptul că singurul meu prieten era mort de aproape o sută de ani.

El a fost un scriitor din Brăila și numele său a fost o vreme […]

Acum, că s-a isprăvit vara (cea mai frumoasă fiică a anului) și vin la rând trei nereușite, să privim în urmă și să constatăm: a fost bine pe drumul străbătut?

Înaintând implacabil în etate, acumulând frumoasă experiență de călător, făcând cele mai elementare raționamente, vara asta am ales […]