Am în Timișoara mulți prieteni și cunoscuți care în ultimii ani au solicitat – și au dobândit – cetățenia maghiară, în baza unei legi adoptate de Parlamentul Ungariei.

Unii dintre ei sunt, e drept, etnici maghiari și vorbesc limba maghiară, dar destui alții au legături aproximative cu această etnie […]

Iată, suntem gata să sărbătorim centenarul – vine, vine, parcă a și trecut... și gata, am mai bifat un moment aniversar, mergem mai departe.

N-ar trebui să fie așa. Momentul ăsta ar fi fost un bun prilej de bilanț, de evaluare a parcursului țării în cei o sută de ani de când există România ca stat […]

Împlinește statul român o sută de ani acum, în 2018 – mai exact, în 1 decembrie? Să fie chiar așa de tânăr? Sau așa de bătrân? (Fiindcă dacă ar fi un om și nu un organism politico-administrativ, aș zice că da, își cam arată vârsta, ba chiar e de mirare că a apucat centenarul, cu toate bolile care îl macină […]

Nu mă părăsește senzația că anul acesta, când s-a decis oficial că e momentul să sărbătorim centenarul României, ne-am trezit că n-avem nici un chef de centenar. Sau cel puțin oficialitățile noastre nu prea au chef de el.

Sigur, marii oameni de stat ai României au alte treburi, alte griji, mai personale […]

Anul acesta România își serbează centenarul. Poate că știați, fiind­că propoziția asta se tot repetă ba prin presă, ba prin discursurile oamenilor politici, ba pe te miri unde. Totuși ați simțit pe undeva aniversarea asta? Ați simțit vreun spirit așa, mai centenar? Ați perceput efluviul de bucurie care străbate […]

Ce-i aia o casă, casa ta? De ce ți-ai dori să ai o casă, un apartament, un loc al tău și numai al tău? Nu-i mai simplu și mai înțelept să stai în chirie?

Pun pariu că la întrebările astea aproape orice român ar strâmba din nas plictisit sau enervat: cum să n-ai locul tău? Lucrul tău, ca în bancul […]

Când văd că am ajuns la al treilea episod despre sursele de gălăgie de la sat, încep să mă întreb dacă n-am devenit prea pretențioși – probabil că da, de vreme ce am vrut și tihna de la țară, și confortul urban, și țârâit de greieri în curte, și canalizare lângă greie­rași, și lapte de la vacă naturală, […]

Scriam săptămâna trecută de­spre surpriza pe care am trăit-o odată mutați în mirificul sat românesc, departe – credeam noi – de agitația marelui oraș. Am descoperit repede că satul suburban, ținta nostalgicilor orășeni, a transplantat cu succes toate formele de zgomot urban, ba chiar le-a înghesuit de-a valma, […]

Când ne-am mutat la sat, la doi pași de marele oraș zgomotos, am avut în minte un vis, o retragere, o revenire la veșnicia de la sat, unde, cum zicea Blaga, „orice gând e mai încet și inima-ți zvâcnește mai rar“.

Sigur, nu era un vis pășunist simplu, suntem prea rafinați pentru așa ceva, ce naiba! […]