Spuneam săptămâna trecută că de șaptezeci de ani România este țara incompetenței și imposturii – până în 1989 cam peste tot, după 1989, unde s-a mai putut. Și, slavă Domnului, s-a putut și se mai poate în multe locuri – de obicei în aparatul de stat. Și, tot de obicei, acolo se găsesc sau se inventează […]

Puține sunt lucrurile care afectează atât de grav – și de atâta timp – România cum o face bulversarea oricărei scări de valori, răsturnarea cu dosu-n sus a ierarhiilor firești. Sigur, nicăieri valoarea nu iese la suprafață așa, ca untdelemnul. Pretutindeni există veleitari, lingăi, descur­că­reți, protejați […]

Am insistat și insist pe o idee (fixă): faptul că România de astăzi se găsește în starea jalnică pe care o știm cu toții din pricina celor numiți generic „comuniști“.

De fapt ei reprezintă o rețea aproximativă, spongioasă, adaptabilă, profund amorală și străină de orice formă de patriotism. […]

Trebuie să subliniez încă o dată diferența între cele două mari schimbări de regim din România centenară: în vreme ce preluarea puterii de către comuniști, în 1947, a reprezentat o ruptură radicală, prăbușirea regimului comunist din decembrie 1989 a fost doar un mic hop, marcat ritualic de uciderea soților Ceaușescu, […]

Hai să încercăm săptămâna asta un calcul aritmetic simplu, care își are rostul lui. Din cei o sută de ani de existență, România Mare a avut aproape 30 de ani de monarhie, cu un parcurs democratic acceptabil în contextul istoric dat.

După aceea, din 1947 (oficial, deși în realitate din 1944) țara a fost […]

Astăzi, ca și ieri și alaltăieri, mulți se întreabă cum se face că de șaptezeci de ani România e o țară a arbitrariului, nesiguranței și dezorganizării în toate domeniile – și, ca o consecință directă, o țară săracă, în care se supraviețuiește sau din care scapi cu fuga. Pentru cei o sută de ani de […]

Săptămâna trecută începusem să discut condiția elitelor politice comuniste (scuzați pleonasmul) care au preluat puterea în România după 1944. Calitatea intelectuală a acestor noi conducători ai țării era una precară – nu cred că s-ar îndoi cineva de asta. Cu rare excepții, comuniștii din linia întâi, ceea […]

Au condus comuniștii România între 1944 (sau, poate,1947) și 1989? Au preluat puterea și du­pă 1989, cu așa-numitul „eșa­lon doi“? Ne mai conduc și acum – ei sau urmașii lor? Și să fie oare PSD nou-vechiul PCR? Răspunsul cel mai corect, adică mai prudent, ar fi: și da, și nu.

Comunismul n-a murit […]

PSD-ul trece printr-un conflict intern la vârf, președintele partidului e nemulțumit de premierul numit de el însuși și a decis să-l mazilească, la fel ca pe premierul numit anterior tot de el, deoarece premierul (actualul fost, nu fostul fost) era bănuit că ar vrea să preia puterea în partid, mazilindu-l de la conducerea […]