„Clipa in care am zarit intr-un colt de anticariat coperta albastra, putin julita pe la colturi, precum genunchii mei pe vremea cand Aventurile lui Habarnam imi tineau loc de «noapte buna», a fost cea mai fericita dintr-o primavara-ntreaga. Si singura in care mi-am cumparat servetele parfumate doar ca sa sterg de […]
Nu tin minte sa fi fost vreodata incuiata fara voia mea intr-o camera. O singura dimineata plinsa imi amintesc, cind m-am trezit, copil fiind, singura in tot apartamentul. Senzatie imposibil de descris intocmai, un soi de disperare febrila, sentimentul ca lumea intreaga se rezuma la 60 de metri patrati in care nu mai exista nimeni […]
Intr-o dupa-amiaza insorita de duminica, in Copou, bunicii isi plimba nepotii de-o schioapa. Risul si joaca par mult mai firesti decit preocuparea noastra pentru filmul documentar. Festivalul Cinema Politica nu ne promite decit moarte in brosura-program. Nu ne-am luat floricele, desi ne asteapta citeva ore bune de proiectii in fotoliile […]
Imi place numele meu si mi se pare amuzant sa gasesc lucruri botezate aidoma: cindva am avut un foarte longeviv uscator de par "Diana"; cind am ajuns prima oara in Iasi, am descoperit un magazin numit, probabil dupa proprietara, intocmai. O firma de mezeluri, citeva hoteluri si pensiuni, chiar si un "dulap de arme" model Diana 5. […]
Se stie: femeile devin isterice daca, Doamne fereste, se intimpla sa dea ochii cu vreun soricel. Hop pe masa din bucatarie, tipete, genunchi la gura, tremur nervos. Cumva atipic, nu sufar de simptome similare decit la vederea unei insecte cheratinoase sau a cite unui paianjen burtos. Pentru vindecare, propun 1-800-CHRIS#CONTE. O vaduva-neagra […]
Va povesteam data trecuta despre Chris Conte, artistul fascinat de insecte, care le recompune cu migala din suruburi si ace de compas, la granita dintre sculptura si robotica. Saptamina aceasta – Mike Libby, creatorul unor piese uluitoare, bondari-cyborg si libelule automatizate. Combinatie stranie intre un entomolog si un ceasornicar, […]
In 2002, schimbam canalele TV si am dat peste un interviu cu Helmuth Duckadam la televiziunea maghiara de stat, in cadrul unui program pentru minoritatea romana. Pe vremea aceea, traiam in Budapesta de 15 ani deja – familia mea a plecat din Transilvania, din Tirgu-Mures, in 1988. Dar romana pe care o invatasem la scoala si la joaca […]