Bucuresti, 4 august, Iron Maiden "Somewhere Back in Time" World Tour. Caldura ca-n Infern. Praf, mirosuri intepatoare, zapuseala, sete, soferi tembeli. La Stadionul Cotroceni ajungem dupa ceva peripetii, inclusiv […]
Daca as avea 2.000 de dolari (sau, ca sa fiu mai precisa, 1.270 de euro la cursul valutar al zilei de 28 mai), serios ca l-as plati pe Jason Polan sa vina sa dea mina cu mine. Cu banii astia as putea merge, de exemplu, intr-un "safari de scufundari la Marea Rosie", all inclusive, 7 nopti. Dar atunci nu l-as mai putea intilni pe cel […]
Am fugit intotdeauna de fotografii, de obsesia tuturor parintilor de a-si imortaliza odrasla la mare, la munte, la premierea de sfirsit de an, cind trebuie sa stai frumos si sa surizi catre camera, chiar daca nu e zimbetul tau, chiar daca ai prefera sa o zbughesti la joaca. Singurele care-mi plac sint citeva fotografii facute inainte […]
Pereti albi, mincare pentru ciini, spoturi, zeci, sute, mii de vizitatori, o urna in care arde marijuana, imnul sandinist in difuzoare, oamenii asculta, privesc, trec mai departe. Intr-un colt, Natividad. Arta cere sacrificii. Eu string pumnii si scriu.

Faptele

August 2007, Managua, Nicaragua. Galeria […]

August 2007, Managua, Nicaragua. Galeria de Arta Codice. Artistul Guillermo Vargas, cunoscut drept HABACUC, prezinta Exposicion No.1. Pe un zid sta scris, cu granule de mincare pentru ciini, "Eres lo que lees". Esti ceea ce citesti. […]

De obicei, bunicile spun povesti. Tot de obicei, povestile inseamna frinturi de biografie, istorii spuse fara "a fost odata" si, de cele mai multe ori, fara "au trait fericiti pina la adinci batrineti". Origini pierdute in timp, razboaie, iubiri, dezamagiri, inceput de secol XX, drumuri si regasiri. In loc de ilustratii, fotografii […]
Primul film horror pe care stiu ca l-am vazut se numea Expresul groazei. Nu mai tin minte decit o creatura stranie si niste ochi albi, goi. De atunci, n-am scos ochii nici unui urs de plus, n-am taiat venele imaginare ale papusilor, nu m-am refugiat in debarale prafuite si nici n-am tremurat cind s-a stins lumina. Pentru Dave Correia […]
Este greu sa scrii despre vise. Sau, in fine, mie cel putin imi este. Poate si fiindca visez rar si vag, iar atunci cind o fac, uit intr-o clipa. Pentru Misha Gordin, pentru ca numai asa (se) intelege el, pentru ca numai asa (se) pot intelege si altii, visele trebuie, fara indoiala, sa ajunga pe hirtie. Fotografica. S-a nascut pe […]
Stind asa, cu tigara aprinsa si cu tastatura sprijinita de genunchi, imi dau seama ca mi-e greu sa scriu textul. Nu fiindca stau anapoda pe scaun, nici fiindca afara e mai, iar eu am de lucru, ci pentru ca trebuie sa scriu despre un concert pe care nu l-am vazut prea bine si nu l-am auzit aproape deloc. Dar povestea ar trebui sa inceapa, […]