Într-unul din eseurile din Imposibila întoarcere, Marin Preda laudă un istoric contemporan pentru că, deși ar fi putut scrie 15.000 de pagini despre subiectul respectiv, a scris doar „de zece ori mai puțin, având deci, asemeni unui mare romancier, intuiția atât a limitelor curiozității și atenției cititorului, […]
Istoriile artei persane citează un episod din vremea unui mare cutremur din Tabriz. Cei care săpau cu disperare după supraviețuitori printre ruine au găsit pe cineva într-o odăiță de la subsol, pe jumătate intactă. Nemișcat la o masă, caligraful nici nu observase cutremurul și lucra în continuare ca să creeze […]
Două vorbe despre o fotografie alb-negru, care arată jucători de șah pe băncile de pe marginea bulevardului Țvetnoi în Moscova. Câteva asemenea poze apar în baze de date in­ternaționale drept făcute în anii ’50 de Nikolai Bobrov, dar nu bag mâna în foc că el e autorul și nici, la urma urmei, că pozele sunt […]
Am încercat aici să îmi clarific puțin enervarea pe care o simt când văd colecții de citate din oameni celebri. Acest tip de antologie nu e nou, evident, dar parcă e mai exasperant ca oricând în varianta online. Mă scoate, cred, din sărite faptul că văd cultura vândută cu amănuntul – cinci Mark Twain, șase […]
M-am gândit că ar fi folositor să prezint aici, în exclusivitate pentru cititorii „Suplimentului de cultură“, cum se face nodul la cravată. Pare că nu e un subiect serios, pare că nu e vorba despre cultură, dar este ceva serios și este vorba de o întreagă cultură a rafinamentului care azi se duce de râpă. […]
Trebuie să vorbesc aici despre un lucru important pe care l-am învățat dintr-o enciclopedie germană veche și – vai – în multe privințe nedepășită (adică nici măcar articolele din volumele din anii ’60, cu atât mai puțin cele noi) dedicată reprezentărilor artistice cu teme din Vechiul și Noul Testament. […]
O să-mi iau inima în dinți – toți trebuie să ne prăbușim într-o zi – și o să spun că pentru mine în Crimă și pedeapsă există și un personaj nereușit, și chiar cu un rol important, anume comisarul anchetator Porfiri Petrovici. N-am nici un dubiu că eu mă înșel, nu Dostoievski, dar asta e, mie […]
Leneșii sunt creativi. Așa zice un proverb turcesc pe care mi l-am repetat de multe ori în minte de-a lungul timpului, atunci când circumstanțele mi-o impuneau. E însă un proverb la înălțimea căruia trebuie să te ridici, din păcate, prin muncă. Pentru că nu mai e deloc ușor, azi, să fii leneș. Societatea […]
Vine un moment în viață în care arunci în joc tot, în care lași orice altceva la o parte și faci efortul suprem. Mă refer la momentul în care încerci să afli titlul unui film văzut acum 30 de ani, din care îți amintești doar un detaliu irelevant. Sau măcar titlul celui văzut la televizorul Diamant prin 1985, […]
Toată lumea știe că scriitorul caută, caută mereu cuvântul perfect. El lucrează după urmă­toarea metodă: să zic nea? sau să zic omăt? sau să zic zăpadă? Parcă mai bine zic nea. Nea este cea mai bună soluție. Deși omăt merge mai bine. Acestea par că sunt sinonime perfecte, însă de fapt nu sunt etc. Omătul […]