Tocmai când credeam că totul merge bine, mi se pune întrebarea: care sunt scriitorii mei preferați? Am un moment de panică. Știu că sunt la răspântie. Printr-o mare neglijență, de-a lungul conversației a reieșit fie că citesc sau măcar am citit cărți, ori, mai grav, că am scris. În aceste condiții, va […]
Cineva, care a avut impresia că scrisul în sine nu arde suficiente calorii, a hotărât că tot ce scriem, romane, articole, poezii, trebuie să poarte și un titlu. Ești dădăcit: un titlu puternic poate să salveze un text slab, un titlu bun poate să fie, el singur, responsabil de jumătate din vânzări. Apucă-te […]
Dă foarte bine să ai nițel dezgust față de arta contemporană, dar și o dezamăgire programatică te poate menține cât de cât în rândul oamenilor fini de cultură. Căci artă, să nu uităm, înseamnă doar naturalismul renascentist plus suprarealismul cute, cu un praf de pictori cu „van“ (chiar dacă […]
Un scriitor trece noaptea pe un pod, vede un tip care se pregătește să se arunce în apă și începe să strige la el: „Stai! Oprește-te!“. Tipul zice: „degeaba, pentru mine, viața nu mai are nimic de oferit!“. Scriitorul zice „imposibil, nu există om pentru care literatura să nu fie o sursă de bucurie... […]
Despre „cărți bune“ din perspectiva păcătosului. A păcătosului cultural, pentru care valoarea unei cărți nu e o chestie universală, de manual, ci ține și de vremea sau chiar de ziua în care apare ea în viața cititorului. Aș face o afirmație banală și re­ducționistă, totuși cu valoare euristică: […]
Văd tot mai des online, înaintea unor interviuri, cronici sau eseuri, avertismente de genul: „Lectura acestui articol durează x minute“. Cuvintele astea mă pun pe gânduri mai mult decât articolul care urmează. E ceva nefericit în ele, și nu știu ce. E clar oricum că informația n-a fost introdusă aici ca să […]
Mi se pare OK să-ți alegi o meserie pentru că îți place numele ei. Une­le meserii chiar au nume foarte bine clădite – o plăcere să le adaugi pe cartea ta de vizită. Nu și în cazul celor care scriu literatură. „Romancier“, de pildă, sună foarte desuet – un fel de lăncier. Mai rău, ni se atrage atenția […]
Pentru unii întâmplările sunt de fapt întâmplări cu cuvinte. Și ele se pot povesti, deși nu se întâmplă de fapt nimic. Pe tabela electronică scrie că trenul ajunge la 11.00, ești pe peron la 11.00, dar nu se vede nici trenul și nici altcineva așteptând. E clar că ar trebui să ai un moment de veselie. În […]