E suficient să aud „realizare“ că buna mea dispoziție s-a dus. De aceea o să mă războiesc aici cu acest cuvânt. Sigur că dintr-un asemenea război, purtat prost, în public, nu rămâne de obicei decât un exercițiu narcisist. Am câteva scuze că încerc. Mai întâi, odată ce te-ai înhămat la o rubrică […]
Am primit o lecție de peisagistică urbană pe Lacul Morii. Într-o dimineață au apărut în jurul lacului niște echipe cu veste oficiale (cât aș vrea să am și eu una!) care au început să tundă iarba cu multă atenție la detaliu. În ce mă privește, nu știu dacă să am o preferință fermă pentru iarba tunsă […]
Mi s-a întâmplat de cinci-șase ori, cu foarte mici diferențe, următoarea scenă banală. Cineva îmi zice: hai să scoatem sacii ăștia din portbagaj, și se îndepărtează deja cu unul dintre ei. Eu mă uit cu groază la sacul de ciment de 50 de kilograme și apoi zic: nu ar fi cel mai bine să-i ducem împreună... […]
Chiar la începutul carantinei am primit un telefon care a schimbat pentru mine următoarele trei luni. Telekom luase hotărârea să pună la dispoziția publicului pagina de FB a corporației, adică să înlocuiască o bună parte din materialele lor promoționale de acolo cu un aperitiv cultural pentru oamenii închiși […]
Acum câțiva ani, trecând prin Asheville, North Carolina, am cumpărat un plic cu timbre. Când l-am deschis am găsit printre ele un timbru lunguieț, cu un tigru și un urs în haină roșie. Pe el scria ČESKOSLOVENSKO și era unul din primele timbre pe care le-am avut. În găsisem într-un plic din hârtie poroasă, portocalie, […]
Nu ne pasă de cultură! Cum e posibil așa ceva! Nu mă opresc acum asupra bugetelor, numărului de biblioteci sau pieței de carte, pentru că rareori am avut cifrele la mine și când le-am avut mi-au ieșit vorbe. Doar câteva observații pe lângă subiect așadar (nu fără să spun mai întâi, ca să nu existe îndoieli, […]
Titlul e un vers dintr-un cântec pe care l-am înregistrat în toamna lui 2001 de la radio NRW în scopuri didactice. Versul ăsta mi-a rămas în cap mult mai mult timp decât cântecul propriu-zis. E la fel cu unele cărți, când le citești ai sentimente amestecate, dar constați mai târziu că te întorci mereu la cartea […]
Am constatat că îmi feresc ochii atunci când într-un film urmează scena de la morgă, în care medicul sau polițistul dezvelesc cadavrul. Nu încep neapărat să caut alt film dar, ca din întâmplare, mă uit puțin pe pereți. În adâncul sufletului, sunt o domnișoară de pension, incapabilă să confrunte adevărurile […]
Scrisul e o industrie a nuanțelor. Nu așteptăm de la scriitori să ne spună că e alb sau negru, ci că e complicat. S-a muncit secole de-a rândul pentru ca azi nuanța să devină o obligație. Această obligație e pe de-o parte întemeiată cultural pe bogata jurisprudență a mora­liș­tilor francezi și a romanului […]