Orice retrospectiva fiind pina la urma o forma de selectionare, de triere, e inerent subiectiva. Pentru ca ce mi se pare mie important, demn de retinut, altuia ar putea sa-i para nesemnificativ, poate chiar derizoriu.

Si totusi, dincolo de interese, preferinte, like-uri si dislike-uri, exista intotdeauna citeva lucruri peste […]

A fost un an al intoxicarilor, al articolului propagandistic (inclusiv in ziare de afara despre Romania). Lumea artistica ii da inainte cu tupeu, pretins estetizant, o forma de tifna de burghez scapatat care, normal, face praf orice forta artistica sau intelectuala. Lumea mea nu e nici pierduta in norii pufosi plesu-djuvara-etc., […]
Imaginea pe care o dau aici despre literatura romana scrisa in 2012 nu poate fi decit partiala; e o selectie aleatorie, rezumatul a ceea ce am apucat sa citesc din productia acestui an. A fost, se vede, un an bogat, cu unele splendide reusite. Si in primul rind in poezie, unde lucrurile stau tot mai bine sub raportul calitatii volumelor […]
Dat fiind ca anul 2012 mi s-a parut cel mai dificil din toti cei sapte petrecuti de mine in bransa editoriala, am sa incerc sa ma inveselesc fortat si sa caut lucrurile bune care s-au intimplat, totusi. O sa fiu, asadar, extrem de subiectiv...

Mi-a placut mult cum s-a dezvoltat seria de istorie a colegului Adrian Serban; […]

2012 a fost, din punctul meu de vedere, un an bun si pentru literatura romana, si pentru critica, insotind-o atent si „vigilent“. Una fara alta nu exista. Criticii literari au nevoie de scriitori pentru ca acestia le ofera materia pe care se exercita profesiunea lor, iar scriitorii au nevoie de critici pentru ca acestia fac diferenta […]
2008 a fost anul inertiilor. Evident ca Istoria lui Manolescu a fost cartea anului, stiam asta inainte sa apara, inainte sa fi citit vreo pagina din ea. Ma asteptam ca Filip Florian sa produca o carte buna si a facut-o. Am citit Zilele regelui dintr-o suflare – nu e un roman-eveniment, nu e o carte care sa-ti modifice grilele si […]
Ce frumos a fost in 2008! Un an atit de calm, strabatut in adincuri de energii creatoare. Hi, hi... Cred ca s-a vorbit mai mult despre literatura romana decit s-a scris. Mi se pare evident faptul ca evenimentul a venit pe final, si anume prin cartea lui Filip Florian, Zilele regelui. O a doua carte atit de asteptata incit impartise […]
Daca mi se permite, as evita anul acesta sa mai fac pronosticuri cu privire la generatia care conduce turul de pista sau la genul literar care pare, in acest decembrie, mai performant: poezia sau proza? Oricum, tinerii incurajati cu admiratie de citiva ani incoace stau bine pe picioarele proprii (Filip Florian, cu Zilele regelui, […]