Nu știu ce să scriu azi. Mama s-a dus săptă­mâna trecută. După trei luni cu motoarele în plin, anestezia trece acum greu și cu fiecare zi mă afund tot mai mult în golul de sub mine. A venit curentul de plătit și primul gând a fost să-i spun că am luat facturile din poștă. Mă duc zilnic la cimitir, iar […]
Deși mi-au plăcut de la prima ascultare, am trecut mereu pe lângă fiecare disc al lui Moby, așa cum trece acceleratul prin celebra gară Dâlga, obsesia profesorilor bucureșteni din anii ’80, navetiști de nevoie. Bine aminte nu-mi mai aduc de momentul când cea dintâi piesă mi-a zdruncinat auzul. Să fi fost Drop […]
Vă mai amintiți ziua de 15 mai? La miezul nopții unii au sărbătorit cu artificii, a fost Revelionul Eliberării, mulți credeau că gata, covidul a plecat definitiv din România. Pe 15 mai a venit prima etapă a relaxării. Statisticile oficiale arătau bine, cam o sută și ceva de cazuri pe zi. România părea că […]
Nu ne pasă de cultură! Cum e posibil așa ceva! Nu mă opresc acum asupra bugetelor, numărului de biblioteci sau pieței de carte, pentru că rareori am avut cifrele la mine și când le-am avut mi-au ieșit vorbe. Doar câteva observații pe lângă subiect așadar (nu fără să spun mai întâi, ca să nu existe îndoieli, […]
Cartea Ultimii copii din Tokio (traducere din limba japoneză de Monica Tamaș) a fost publicată la Editura Polirom în anul 2020. Dragă doamnă Yoko Tawada, vă scriu pentru că m-aș simți foarte vinovat tăcând. Vinovat aș fi dacă, după ce am citit Ultimii copii din Tokio, nu v-aș trimite un cuvânt […]