Am promis saptamina trecuta sa va povestesc despre cum ultima tema de casa pe care am primit-o cam demultisor m-a umplut de bucurie, dar si de un soi de frica, exact ca la scoala. Tema era chiar o casa-casa din Timisoara despre care trebuie sa scriu o carte. Povestea poate incepe in anii ’30, cind casa cu nr. 5 a fost construita […]
"Teatrul se afla intr-un impas de vitalitate. Este timpul unei noi structurari, unei infuzii de experienta a vietii. Prea mult ne-am obisnuit noi, oamenii de teatru, cu acea relatie simpla pe care o avem cu un text de teatru, acea relatie banala cu spectatorul chemat sa urmareasca un subiect de teatru, iar munca noastra de a realiza […]
Dupa toata vinzolitura de la televiziuni, doamna Aurica, infirmiera care sta noaptea cu mama, m-a rugat sa nu ma supar, dar vrea sa ma intrebe de ce nu se vede concret ca ramine ceva dupa oamenii care toata ziua lucra cu capu, adica stau, citesc, scriu si vorbesc. Sau, in fine, de ce ramine asa de putin. Nu-i place ca patronii-s putred […]
Interesul meu pentru harti vine din copilarie. La inceput, pe cind aveam doar vreo sapte-opt ani, taica-miu a avut curioasa idee sa ma invete toate tarile si capitalele lor, de parca nu imi era de ajuns invatatul pe de rost al poeziei Tatal meu, cel care zideste case... din Abecedar (pe atunci nu stiam eu povestea cu cealalta poezie […]
Pina si in rarele momente cind mi se intimpla sa citesc putina filosofie, pastrez o minte de fata de pension. Ma incinta orice mica fisura in discursul grav si imi plac incursiunile, aparent involuntare, ale neseriozitatii, ca si cum mi s-ar oferi scurtul ragaz de-a prinde filosoful in flagrant delict de peche mignon. De exemplu, […]
Imi plac din ce in ce mai mult cartile de format mic, bondoace, indeminoase la purtat in buzunar, indopate pina la refuz cu litere foarte negre, cu margini inguste, greu de desfacut total din cauza cotorului prea gros, oprindu-ma sa completez textul cu ce-mi trece prin minte… interzicindu-mi, prin forta lucrurilor, sa le alterez […]
(Continuare din numarul trecut)

— Ce-ati zice de-o Finlandia, se strimba Nora cu subinteles, stiindu-se de catre ambii oaspeti ca ea detesta vodca.

Vasile se uita discret la ceas.

Era tirziu: aproape miezul noptii.

(Continuare din numarul trecut)

— Ce-ati zice de-o Finlandia, se […]

Acuma parca imi pare rau ca saptamina trecuta, ca un cioclu, am virat rubrica spre un secret adevarat, dar cam macabru. N-am insa incotro si trebuie sa imping povestea pina la capat, foarte pe scurt. Asadar, in 20 aprilie mi-am adus brusc aminte cum a murit suspect, fix cu 60 de ani in urma, o femeie pe care, impreuna cu cei doi Mirci […]