Materialul s-ar mai fi putut numi "Si Hamlet face pipi", si n-ar fi fost o rautate la adresa lui Nae Caranfil sau a filmului sau, Restul e tacere. Nae Caranfil e poate singurul regizor de la noi care e in stare sa-si faca "filmul lui" fara a uita publicul. Probabil ca are o antena speciala cu care "prinde" undele venite dinspre spectator; […]
Ziarele sint ca si oamenii care le fac sau a caror viata e impaturita intre paginile lor. Unele au o soarta buna, altele au un destin tragic sau macar trist. Au perioade de marire si decadere ori sint renascute artificial de asa-zisi gazetari care, asemenea unor oameni ajunsi sus prin jocul ironic al intimplarii, isi inchipuie ca […]
Sa n-o mai lungesc si sa sa inchei odata ce-am promis: secventa care m-a lasat muta de uluire si incintare in ultima seara la Lisabona. Partas si martor – Robert Serban. Dovada ca si pe el l-au plesnit in moalele capului cele doua ore cu fado sta poemul A patra vedere portugheza (v. numarul trecut). Dar una e abureala poetica, si […]
Inainte sa trec la chestiunile urgente ale Enticlopediei, trebuie sa-mi cer scuze fata de Politia romana pentru ca am banuit-o pe nedrept de luciditate. Laudindu-i niste declaratii de bun-simt, am uitat ca drumul de la teorie la practica e pavat cu intentii nu foarte laudabile (a se vedea cele ale lui Puiu Hasotti, care ar trebui […]
Cine vine linga mine? Nu cumva chiar profa de romana? Cea care imi corecteaza textul scris la dictare, asezindu-mi-se alaturi (colegul e absent!), atingindu-ma cu soldul ei moale, asa, ca si cum ar fi din intimplare... lasindu-si sinul cald pe bratul meu subtire, suflindu-mi in obraz cu o respiratie usor precipitata cind intelege […]
Nu stiu cum se va fi intilnit Zappa cu Bruce Bickford, artistul figurilor modelate in lut. Migaloasa munca prin care argila diferit colorata ajunge film de animatie este in The Dub Room Special! (ca si in Baby Snakes, alt film Zappa) un episod cu valente diverse. Sa remarcam autoreferentialitatea, ca tip de abordare estetica, despre […]
Apucaturile enticlopediste ale rubricii pe care, nu stiu prin ce minune, tocmai ati inceput sa o cititi au ajuns, in fine (multi vor rasufla usurati), si la revistele pentru femei. Am vrut sa precizez cum stau lucrurile de la inceput, pentru ca partea masculina a auditoriului sa schimbe frecventa cit mai e vreme (va puteti inchipui […]
Sint, ca multi dintre cei care citesc textul de fata, un telespectator fidel al Realitatii TV. E, probabil, inutil sa precizez ca principalul motiv care m-a legat de "glia" RTV a fost, intotdeauna, aerul respirabil pe care postul de stiri l-a emanat, intr-o piata de televiziuni pestrita si, de multe ori, isterica. De-o vreme incoace […]
Timisoara, acum vreo cinci ani. Aula Magna de la Universitate plina ochi. In fata publicului – Mircea Cartarescu. Vorbeste si, la sfirsit, asteapta sa intre-n dialog cu publicul. Se ridica un pusti si pune o intrebare limpede ca apa despre un personaj care vrea sa devina scriitor. E din manualul lui de a saptea si e de Cartarescu. […]
Iubire cu gust de afine

Iubire cu gust de afine/My Blueberry Nights da impresia ca a fost facut de Wong Kar-wai cu teama. E primul lui film american si, ca si in cazul lui Funny Games U.S. de Michael Haneke, teama a invins prin a-l mentine pe cineast in limitele strimte ale obisnuintei. Pentru ca stiau […]