Habar nu am cum sa incep acest articol, in care ar trebuie sa scriu, eventual dintr-o perspectiva distanta si aseptica,

de critic literar care se ia mult prea in serios, despre cit de important este numele lui Emil Brumaru in istoria poeziei noastre. As putea sa o fac, doar ca pentru mine Emil Brumaru nu e doar un nume […]

„Suplimentul de cultura“ publica fragmente din volumele Opere I. Julien Ospitalierul (Prefata de Alex Stefanescu) si Opere III. Cersetorul de cafea (Prefata de Livius Ciocarlie), de Emil Brumaru, aparute la Editura Polirom.

Elegie

 

O, vechi […]

Poezia lui Emil Brumaru a inceput cu o lectie de fericire. Brumaru cel din Cintece naive,

din Versuri, din Julien Ospitalierul, din Detectivul Arthur este un poet imbatat de capacitatea sa (pe care o descopera in timp ce scrie) de a vedea altfel o lume cu totul noua. El se cufunda in viziunile […]

Draga C., Uite, m-au invitat la petrecerea pentru tine.

Dar ce sa spun eu despre tine? Adica eu sa vorbesc cu altii, iar tu? Tu sa stai simbata dimineata pe scaun, sa sune interfonul, sa dai fuga sa deschizi, sa cobori la cutie, sa urci cu liftul (ce mai spune Grisa Turuila?), sa deschizi ziarul si sa ne gasesti acolo […]

Unul dintre regretele existentei mele institutionale este ca, in patru ani de zile cit am facut parte din juriul fix al Uniunii Scriitorilor, n-am reusit sa contribui la premierea unui mare poet roman.

Numele lui este Emil Brumaru si rar mi-a fost dat sa vad mai mult ghinion in dreptul unui autor. Mereu nominalizat, in ultimul […]

M-au apucat nostalgiile, ca in fiecare an in luna decembrie. De data asta am luat la rasfoit „Suplimentul“ in cautarea minunatelor „Povesti de adormit parintii“ scrise odata ca niciodata de Diana Soare. Si am dat peste cea mai frumoasa amintire, care m-a facut sa-mi fie dor de „diminetile in care te trezesti si-astepti sa-ti […]
Transcriind interviul de mai jos, realizat la Berlin cu citeva ore inainte sa primeasca Premiul European Co-production – Prix Eurimages, am observat ca exista un cuvint pe care Ada Solomon il repeta des – a construi, constructie. Un psiholog ar spune, poate, ca e propriu unei persoane constiente de faptul ca o cariera, o profesiune […]
Postumitatea sau drumul eternitatii poate fi pentru unii creatori cel al uitarii, colbuirii ori redescoperirilor mereu jubilante. Destinul e nu o data nemilos cu artisti de stirpe nobila. Se asterne grea ca o lespede tacerea peste opera lor indata dupa trecerea la cele vesnice. Altii, dimpotriva, incep in posteritate o existenta noua, […]