Lumina. Aplauze. Un recuziter arunca energic penele dintr-o perna. Artistul priveste blajin si baga usurel mina pe sub fusta chitarei. Primii fulgi de muzica au inceput sa cada, inclusi fiind in pretul biletului:

“Sloboaza-ne, gazda-n tinda
Ca-i omatul pin’ la grinda
Si o vreme viforoasa zong zong zong, zong zong zong”.

Placut impresionat de forma calda si festiva pe care o poate lua verbul “a slobozi”, Iosif zimbea si dadea agale din cap, asa cum ii sta bine unui spectator din rindul doi. La doua locuri distanta zimbea Maria, iar intre ei sta bine infipta soacra lui si mama ei, in persoana doamnei Ana.

“Sloboaza-ne, gazda-n casa

Ca de-om sta mai mult afara

Ni-i afla la primavara zong zong zong, zong zong zong.”

Si Iosif incepu sa simta inflatia de slobozeala in privirea incruntata a doamnei Ana, pe care incerca sa o consoleze cu definitii nevinovate, cea mai neinspirata fiind cea in care a adincit mai mult misterul, zicind ca “a slobozi” inseamna “a da drumul inauntru”. Noroc cu vocea din spate care a schimbat subiectul.

— Iosif, tu esti?

— Da, dar cine ma...

— Ssst, nu te intoarce, doar asculta ce am de spus.

— Bine, dar cum sa...

— Ai incredere in mine, Iosif, ca sint trimis de sus. Fii antena, Maria, nevasta ta, va naste un copil.

— Ha!? Maria, un copil, bai tu esti...

— Nu te intoarce, am zis! Tu ai o menire importanta in aceasta viata. O sa cresti copilul asta ca pe copilul tau.

“Deschideuuuuuuuuuu sacres tineeeeeee!

Deschideuuuuuuuuuu sacres tineeeeeee!

C-am zinit siiii noila ti ineee

Lamul tanimul tanicu bineeeee!”

— Ba uite ca n-o sa cresc nimic. Eu cu Maria ne-am hotarit sa nu vrem copii si asa ramine. Punct. Ce-ti veni, omule, sa spui una ca asta? Si mai zici ca esti trimis de s... hiiii, stai stai stai! Doamne, nu se poate! Sa nu spui ca esti inger. Ba esti, nu-i asa? Si Maria va naste... pe...

— Alo, ce tot indrugi tu acolo? Tu nu pricepi nimic. Sint trimis de sus, intelegi, de la firma. Il stii pe dom’ Teodoriu, directorul.

— Da, ala mai slabut, asa.

— Ei, dom’ Teodoriu si cu Maria au o aventura. Ssssst, ce tresari asa? Ma lasi sa termin sau nu? In mod normal nu ai fi aflat in veci, asa cum nu ai aflat nici de ceilalti. Dar Mirabela de la marketing vrea sa-l sape ca sa-i ia locul, intelegi? Ea m-a trimis aici.

— Cum, bai, Maria? Esti sigur ca e Maria?

“...a ...a ...aaa naste pe Mesia”

— Da, normal ca sint sigur, stie toata firma.

— Si de unde stiti voi, ma rog, ca e gravida?

— Pai azi dimineata a vomitat in birou. Iti dai seama ca birfa circula repede.

“Busuioc verde pe masa,

Ramii, gazda, sanatoasa!”