În 2012 a izbucnit scandalul plagiatului în cazul tezei de doctorat a lui Victor Ponta, pe atunci premier al României. Tevatura iscată și întinsă pe luni de zile ar fi mirat, cred, orice cadru universitar din lumea occidentală – „lumea cu apă caldă la robinet“, cum i se spunea odinioară și cum, nu știu de ce, […]

În vremuri de-acum uitate se râdea pe furiș, dar cu poftă, de pretențiile intelectuale ale Elenei Ceaușescu, soția dictatorului nostru necioplit.

Faptul că ea, o semianalfabetă, devenise doctor în chimie, iar apoi membră a Academiei R.S.R., părea o ilustrare remarcabilă a proverbului „S-a suit scroafa-n […]

Săptămâna trecută am descris pe fugă felul în care Partidul (Oarecum Comunist) a reușit să impună incompetența obedientă ca regulă de selecție valorică. Dacă în 1990 unii s-au așteptat ca în România să se schimbe lucrurile, iar competența, în orice domeniu, să fie apreciată așa cum se cuvine, atunci oamenii […]

Spuneam săptămâna trecută că de șaptezeci de ani România este țara incompetenței și imposturii – până în 1989 cam peste tot, după 1989, unde s-a mai putut. Și, slavă Domnului, s-a putut și se mai poate în multe locuri – de obicei în aparatul de stat. Și, tot de obicei, acolo se găsesc sau se inventează […]

Puține sunt lucrurile care afectează atât de grav – și de atâta timp – România cum o face bulversarea oricărei scări de valori, răsturnarea cu dosu-n sus a ierarhiilor firești. Sigur, nicăieri valoarea nu iese la suprafață așa, ca untdelemnul. Pretutindeni există veleitari, lingăi, descur­că­reți, protejați […]

Am insistat și insist pe o idee (fixă): faptul că România de astăzi se găsește în starea jalnică pe care o știm cu toții din pricina celor numiți generic „comuniști“.

De fapt ei reprezintă o rețea aproximativă, spongioasă, adaptabilă, profund amorală și străină de orice formă de patriotism. […]

Trebuie să subliniez încă o dată diferența între cele două mari schimbări de regim din România centenară: în vreme ce preluarea puterii de către comuniști, în 1947, a reprezentat o ruptură radicală, prăbușirea regimului comunist din decembrie 1989 a fost doar un mic hop, marcat ritualic de uciderea soților Ceaușescu, […]

Hai să încercăm săptămâna asta un calcul aritmetic simplu, care își are rostul lui. Din cei o sută de ani de existență, România Mare a avut aproape 30 de ani de monarhie, cu un parcurs democratic acceptabil în contextul istoric dat.

După aceea, din 1947 (oficial, deși în realitate din 1944) țara a fost […]

Astăzi, ca și ieri și alaltăieri, mulți se întreabă cum se face că de șaptezeci de ani România e o țară a arbitrariului, nesiguranței și dezorganizării în toate domeniile – și, ca o consecință directă, o țară săracă, în care se supraviețuiește sau din care scapi cu fuga. Pentru cei o sută de ani de […]

Săptămâna trecută începusem să discut condiția elitelor politice comuniste (scuzați pleonasmul) care au preluat puterea în România după 1944. Calitatea intelectuală a acestor noi conducători ai țării era una precară – nu cred că s-ar îndoi cineva de asta. Cu rare excepții, comuniștii din linia întâi, ceea […]