Hai să încercăm săptămâna asta un calcul aritmetic simplu, care își are rostul lui. Din cei o sută de ani de existență, România Mare a avut aproape 30 de ani de monarhie, cu un parcurs democratic acceptabil în contextul istoric dat.

După aceea, din 1947 (oficial, deși în realitate din 1944) țara a fost […]

Astăzi, ca și ieri și alaltăieri, mulți se întreabă cum se face că de șaptezeci de ani România e o țară a arbitrariului, nesiguranței și dezorganizării în toate domeniile – și, ca o consecință directă, o țară săracă, în care se supraviețuiește sau din care scapi cu fuga. Pentru cei o sută de ani de […]

Săptămâna trecută începusem să discut condiția elitelor politice comuniste (scuzați pleonasmul) care au preluat puterea în România după 1944. Calitatea intelectuală a acestor noi conducători ai țării era una precară – nu cred că s-ar îndoi cineva de asta. Cu rare excepții, comuniștii din linia întâi, ceea […]

Au condus comuniștii România între 1944 (sau, poate,1947) și 1989? Au preluat puterea și du­pă 1989, cu așa-numitul „eșa­lon doi“? Ne mai conduc și acum – ei sau urmașii lor? Și să fie oare PSD nou-vechiul PCR? Răspunsul cel mai corect, adică mai prudent, ar fi: și da, și nu.

Comunismul n-a murit […]

Este PSD un partid comunist? Sau, mai exact, este continuatorul structurilor comuniste de dinainte de 1989? Iată o întrebare cu răspuns complicat: cel mai onest răspuns ar fi „Da și nu“.

Da, fiindcă există o linie de continuitate clară: baza FSN-ului și, mai apoi, a PSD-ului era alcătuită în mare parte […]

PSD-ul trece printr-un conflict intern la vârf, președintele partidului e nemulțumit de premierul numit de el însuși și a decis să-l mazilească, la fel ca pe premierul numit anterior tot de el, deoarece premierul (actualul fost, nu fostul fost) era bănuit că ar vrea să preia puterea în partid, mazilindu-l de la conducerea […]

În ultima vreme mă încearcă din când în când un regret anume: că nu mai pot participa la demonstrațiile de protest împotriva puterii politice de azi, tocmai într-un moment în care România e pe cale să devină o autocrație cu tentă mârlănească.

Cum de un an și jumătate am devenit tată, mă străduiesc […]

Dacă aș putea să-mi pun – cu întârziere – o dorință micuță de anul nou, mi-aș dori ca acum să fac o retrospectivă a anului 2016, nu 2017.

În 2016 aș avea cu ce să mă laud, am destul material ca să-mi creionez un an reușit, frumos, un an memorabil. În 2016 mi-au fost reeditate la Editura Polirom […]

Pomeneam săptămâna trecută de degradarea identității naționale – că tot ne pregătim să sărbătorim un secol de existență a României (relativ) Mari, stat național unitar și indivizibil, cum scrie la Constituție. O fi ea, țara, unitară și indivizibilă, dar pare din ce în ce mai șubredă. Dacă privim în […]

99 e un număr aproape la fel de bun ca și 100. Nu e rotund, dar e foarte-foarte aproape. E gata să se rotunjească, e tensiunea lui „aproape că“ dinainte de împlinirea centenară.

S-au împlinit 99 de ani de la Ma­rea Unire din 1 decembrie 1918. Presimt – nu-ți trebuie multă intuiție pentru asta – că […]