Veronica D. Niculescu: Cu opt ani in urma, in primavara cind ma mutam la Sibiu, cautam sa prind radacini mergind pe strada. Cine a lasat macar o data totul in urma stie: chiar si daca nu iti dai seama pe loc, chiar si daca nu pleci de rau, dezradacinarea e o trauma. Inconstient, nemaifiind inconjurat de locuri, chipuri […]
Veronica D. Niculescu: "In ultimii sai ani, s-a dedicat scrisului..." – zic asta in gind si zimbesc amarui. Ce sa fac? Cit de urite sint nuntile, marea lor majoritate! Adesea, biata mireasa arata mai rau ca-n zilele rele, totul e fals, strident, carton si stralucire, nu mai zic de adunatura... Eu n-am facut nunta, […]
Veronica D. Niculescu: Balul de simbata seara! Am in stinga o carte, in dreapta un dictionar, ambele incremenite-n spagat – vorba lui Ioan Grosan din Domnisoara Bovary – si vreau, vreau, vreau sa ascult, dupa pauza mare sau cind veti dori, despre avioanele care cadeau si baietelul de patru ani, cu degetul ridicat […]
Veronica D. Niculescu: Am facut un dus, mi-au cazut ochii pe o cutie de Ariel si brusc mi s-a activat memoria cu lecturi de baie (involuntare) din Epoca de Aur: cutiile de detergent! Un slogan celebru, probabil de pe Perlan, zicea asa: "Bine inmuiat inseamna pe jumatate spalat!". Ce indemn perfect pentru comunism! […]
Veronica D. Niculescu: "Baloane de sapun se pot face si din solutia de spalat veceul." Asa i-am zis. Apoi am inventat o poveste cu o raza inclinata, care ar fi cazut nedrept de frumos intr-un nefericit moment pe chipul unei fete necunoscute, altminteri o fata oarecare. Raza, si nu fata, raza de lumina e cea care i-a […]
Emil Brumaru: De prin clasa a sasea am stat vis-a-vis de teatru. Faceam parte din "gasca teatrului". Bateam mingea, ne uitam cum joaca popice actorii pe o pista amenajata anume, de ciment. Petre Gheorghiu, mort acum, era cel mai bun la popice! Dar prima data cind am "intrat" in teatru a fost prin clasa a doua. Locuiam […]