Veronica D. Niculescu: Daca a citi inseamna placere si scufundare in poveste, glisarea intr-o viata paralela – si cred ca mai degraba asta inseamna, decit gestul de a-ti purta privirea pe rinduri –, atunci prima carte eu am citit-o cu ochii si cu glasul mamei. Era un volum stravechi si gros, fara coperte, pe-a […]
Veronica D. Niculescu: Am implinit cinci ani. Cum asta e virsta ideala, merita consemnat momentul. Acum cinci ani, in martie 2006, imi dadeam demisia de la ultimul serviciu pe care l-am avut, imi trimiteam o lunga scrisoare patimasa, spre a nu uita vreodata de ce si cum (s-a pierdut, dar nu se uita), si-apoi paraseam Bucurestiul […]
Veronica D. Niculescu: Vorbeam de tezaurizatori. De carti, de animale. De pisici. Vazut unul! Cei mai multi au si soareci, fara sa vrea. Iar altii au pitici pe creier, dar asta-i alta poveste, si cine n-are sa-si fabrice, ca altfel e trista viata.

Emil Brumaru: Viata piticilor de pe creier este de destul […]

Veronica D. Niculescu: Singura emisiune la care ma mai uit la televizor, de o buna bucata de timp, este “Hoarders”. La noi, se difuzeaza pe Zone Reality, zilnic, dimineata si seara. Si nu doar ca “ma mai uit”, dar ma uit fascinata si hulpava, frinta si stoarsa in acelasi timp.

“Hoarderii”, colectionari […]

Veronica D. Niculescu: Lucrurile stau cam asa: un turn de dictionare alaturi – dedesubt, o carte pusa la lipit. S-a descarnat cea la care lucrez, riscam sa ramin cu un capitol in mina. Si n-am fortat-o, cu mingiieri delicate o tin deschisa, cu fel si fel de mecanisme fine improvizate; daca m-ai vedea cite obiecte ajuta aici, […]
Emil Brumaru: Cind pierzi cite o carte, nu fiindca ai uitat-o in tren, sau ai imprumutat-o si nu-ti mai este restituita, din comoditate, din rea-vointa, din neglijenta; cind o pierzi in casa, o ratacesti intr-o clipa ce ti se sterge din memoria deja stirba, tocita la zimtii mintii, se afla undeva pe unde ti-e greu sa umbli […]
Veronica D. Niculescu: Anii astia care incep de-acum suna tot mai stiintifico-fantastic, daca stai sa te gindesti. Nu credeam sa prind nici macar anul “2000, cind nu vom mai fi copii”. Credeam, sincera sa fiu, c-o sa mor facind un copil. Constat ca-i destul de placut sa mai traiesti, incercind sa faci carti si alte papadii. […]
Emil Brumaru: Ieri, mai toata ziua, am recitit peste jumatate din versurile ce trebuia corectate. Azi sper sa termin, fiindca imi stau ca un cui in creier, nu prea inteleg ce am, dar nu-mi mai place sa revin mereu, mereu la aceleasi poezii. Poate e si gindul ca, uite, mi-am investit atitea in ele, asta era viata mea de pe la […]