Cind actorul se afla de unul singur in lumina reflectoarelor, in fata publicului, capacitatea de transfigurare si alimentarea ei cu puncte de sprijin ce tin de arta interpretarii fac diferenta dintre succes si esec. Nu oricine poate duce un one man/woman show. Formula mono presupune potentialitati multiple, o flexibilitate bazata […]
Agitatia pozitiva stirnita la inceputul lunii in jurul cizmelor, obligatoriu curatate si lustruite daca mizam pe escala lui Mos Nicolae, mi-a amintit de un subiect la care meditam si caruia i-a venit vremea: incaltamintea de scena!

Parte obligatorie a oricarui costum, deci a creatiei scenografice, element de definire a personajului […]

Expozitia ca (micro)oras, “un proiect de arheologie a arhitecturii si de diagramare a interventionismului urban”, curatoriata de Catalin Gheorghe, a atasat partii de expunere propriu-zise si una de dezbatere.

Unghiuri diverse au conturat un univers critic plural, la care am contribuit cu citeva exemple concrete de reevaluare […]

Pentru cei ce urmaresc programatic creatiile lui Victor Ioan Frunza, e evidenta turnura de amplitudine pe care ultimele doua-trei puneri in scena au operat-o. De la montari in spatii scenice largi, cu distributii numeroase, in scenografii (invariabil, Adriana Grand) somptuoase, rezultate a nenumarate volute imaginative, productiile […]
Doua sint, in calendarul anual, perioadele cind la noi festivalurile de teatru ating densitatea maxima: mai-iunie si octombrie-noiembrie. Atunci e o adevarata “batalie” pentru gasirea unui interval in care suprapunerile sa fie minime, ori, situatie ideala, evitabile, in primul rind pentru ca specialistii domeniului si oamenii […]
Stiam ce inseamna plinta, de la o relativ recenta operatiune de curatenie generala a apartamentului: e mica bordura protectoare de la imbinarea peretului cu podeaua. In acest loc meschin, neinsemnat isi dorea sa fie ingropat copilul-personaj principal din spectacolul realizat de Iury Kordonsky la Teatrul Bulandra, Ingropati-ma […]
Prototipul criticului rece, care refuza sa se lase cuprins de propria afectivitate, mi se pare un cliseu ori, in orice caz, e ceva ce nu mi se potriveste. Imi place sa ma emotionez, ca orice spectator, diferenta dintre mine si ceilalti fiind ca eu stiu mai multa teorie teatrala.

Ca un spectator implicat am reactionat si […]

In “Lumea Noua”, 50 de ani de existenta institutionala sint o istorie indelungata, marcarea cifrei facindu-se obligatoriu printr-o gala care atrage atentia. Weekendul trecut, Teatrul La MaMa din New York s-a aflat in plina celebrare. Tadeusz Kantor l-a declarat “cel mai important teatru in raport cu cultura universala”.

Dintre […]

O personalitate de valoarea lui Josef Svoboda devenea adesea coplesitoare pentru anturajul familial si profesional. Nepotul scenografului, Jakub Hejna, tinar cineast, crescut in casa maestrului, dar cu care, surprinzator, nu prea vorbise si il inspaiminta teribil, a incercat sa-l descopere pe traseul unui film documentar lansat in […]
Un spectacol pe sezon, vreme de 40 de ani, isi anunta Joël Pommerat proiectul de cariera in 1990, cind infiinta la Paris Compania “Louis Brouillard”. Un plan profesional pe care l-a si depasit cu fervoarea artistului ce are multe de impartasit, pentru care existenta reprezinta o perpetua cautare si o acuta nevoie de comunicare.

Interesanta […]