Cartea Scrisori către Dubenka a fost publicată la Curtea Veche în 2014. Scumpe domnule Hrabal, vă scriu pentru că s-a întâmplat să mă întorc în Praga după mai bine de zece ani și abia acum v-am căutat în orașul acesta de aur, am fost la „Tigrul de Aur“ și am băut beri cu muncitorii la aceeași […]
Rânduri către cel care a scris Chira Chiralina.   Prima dată am întâlnit-o pe Chira în mileniul III, pe când nici măcar nu știam că pe ea o caut, într-un local din Zürich, m-a costat salariul pe două luni ca să îi ascult inima și să aflu că alte lanțuri o țin acolo și […]
Volumul Prăbușirea (traducere din limba engleză și note de Radu Pavel Gheo) a fost pu­blicată la editura Polirom în 2019. Scumpe domnule Fitzgerald, pri­ma dată am auzit de Prăbușirea de la cel mai bun dintre prietenii mei, o citise în limba franceză și se auzea că volumul i-a făcut o excelentă […]
După nouăsprezece ani în mileniul III e, poate, timpul pentru un scurt bilanț personal. Ce nu îmi place (nici) în secolul XXI: dispariția gândirii și abolirea memoriei la noii sapienși, arderea pe rug a celor care aduc în dis­cuție nuanțele, modele (în vesti­mentație, în muzică, în cinema, în artele plastice, […]
În viața noastră nu ne mor doar persoanele celebre și singure. Ne mor și cei aflați în rând cu noi, apropiații. Ce învățăm din toate aceste treceri? Unchiul acesta al meu nu era chiar un om ca toți oamenii, deși, pe de altă parte, e posibil ca toți românii să aibă cumva un unchi Costel al lor. El era […]
Omul are pe pământ de îndurat nu doar istoria celorlalți oameni, ci și istoria personală. După o vârstă, anii devin și o contabilitate a celor care ne pleacă. Mereu sunt mai mulți cei care ne pleacă. Nu mi-a murit nimeni și nu mi-am pierdut iubirea. Toate morțile din 2019 mi s-au reportat, ceea ce îl face […]
Am început să uit.Oamenii nu ar trebui să uite, oamenii uită, la început uiți un nume sau o adresă sau anul în care s-a întâmplat un cunoscut eveniment istoric sau cum arăta chipul unui om pe care l-ai iubit sau cum se numea basistul trupei Nirvana sau când ai vizitat ultima dată Parisul. Ce minune e creierul omului! În […]
În dimineața aceea, la orele 7 și 24 de minute, mi s-a făcut o poftă nebună să alerg până la graniță.   Era o poftă foarte ciudată, fiindcă nu alergasem niciodată, condiția mea fizică era mizerabilă, aveam o obezitate care cândva avea să devină morbidă, mă chiuia o hernie ombilicală și multe […]
Dar dacă sfârșitul lumii deja s-a întâmplat în ultima clipă a anului 1999, cum a fost profețit? Mai țineți minte cum a fost? Chiar mai țineți minte? Ningea când a început anul 2000, a fost ultima trecere dintre ani când a nins, zăpada s-a așezat atunci ca un giulgiu și poate că noi toți am uitat atunci, […]

Și a venit și toamna și pe Simion era vorba că îl vor lua de tot tovarășa și tovarășul Granate, care erau cumsecade și aveau casa chiar lângă orfelinat și l-au văzut pe Simion mereu singuratic, mereu tăcut în timpul orelor de educație fizică și sport...

Tovarășii Granate atinseseră vârsta pensionării […]