S-a intimplat pur si simplu: am dat bir cu fugitii din pagina din cauza ca nu am mai putut tine ritmul saptamina de saptamina. Ultima data m-am itit cind “Suplimentul de cultura” si-a sarbatorit cele 300 de numere si cind redactia mi-a copt o surpriza. Aparea pe post de rubrica unul din primele mele texte din “Supliment...”, […]
Repet: am crezut ca nu scot nici 3.500 de semne cu spatii pentru rubrica, unde sa adun micile intimplari care mi-au facut viata mai vioaie si care mi-au dat ghionti blinzi, de trecut mai usor in anul nou. Si cind colo, cu un pic de memorie mai incordata, vad ca pot deschide o lista ce-mi pare nesfirsita. Mai decupez din ea doar un […]
Nu, nu e o cronica tirzie la Vertigo. Lista infinita, splendoarea de carte a lui Umberto Eco, despre care tot o sa scriu cindva in Secretul.... Acum insa as vrea sa rastorn un gind din rubrica trecuta, cind spuneam ca nu pot sa scot 3.500 de semne din simpla enumerare a micilor intimplari care mi-au dat elan si m-au ajutat sa trec […]
M-am tot gindit cum sa-mi incep rubrica in 2011 si mi-am facut chiar o lista, ca sa nu le uit, cu micile bucurii care mi-au dat ghes sa trec mai usor anul. Dar, la o simpla insirare, tot nu se adunau 3.500 de semne. Cind, pe nepusa masa, mi-a sarit fara sa stie in ajutor Luiza, enticlopedista din pagina 16. Ma ruga sa-i scriu ceva […]
Mi-am zis asa: ca nu s-ar cuveni s-o las balta chiar in prag de sarbatori, daca tot nu ma dau batuta cu bucuriile pe care incerc sa le strecor saptamina de saptamina in rubrica. Sigur, poate ca unele din bucuriile astea par cam trase de par, poate ca altele pot trece pentru unii drept super-timpitenii.
Oricum ar fi, eu imi […]
A circulat aproape ca un nume de cod pentru prietenie si pentru muzica buna. Si mai ales pentru ceva cu totul aparte, care – nu ma insel – putea fi intilnit doar la Timisoara. Kamo vine de la Kamocsa si l-a batut la puncte pe Béla, prenumele sau. Scriu acum, la inceput de decembrie, despre Béla Kamocsa, deci despre Kamo, din […]
Cind chiar simt ca a inceput toamna si nici iarna nu-i departe, cind imi vine sa depun armele de oboseala, stiu care e pentru mine una din solutiile de inviorare sau macar de iesit din starea cenusie. Nu solutia cu si mare, ci una mica de tot, dar intrematoare. Ma smulg din casa si dau fuga la una din librariile dragi mie din Timisoara, […]
Dupa o viroza cu frisoane, dupa hidoseniile de la televizor si din presa, dupa ce m-am intors de la inmormintarea lui Dani, cea mai inalta si vioaie fetita din fosta noastra clasa de la primara, dupa ce am aflat ca inca doua cunostinte sint foarte, foarte bolnave, m-am prabusit pur si simplu, si asa prabusita am ramas pret de citeva […]
Am scris saptamina trecuta ca abia astept sa ajung la FILB si s-o intilnesc. Am fost la FILB si am intilnit-o. Am mai scris despre cita incredere iti poate da numele ei, pur si simplu, dar mai ales felul in care stie sa puna in pagina suferinta tuturor alungatilor. Am vazut-o, am ascultat-o si, cel putin in seara de 30 octombrie, […]
N-am vazut-o de 18 ani, mai exact din aprilie 1992, cind, la Universitatea Rutgers din Newark, a lasat muta o intreaga sala de conferinte, impinzita de Nobeli si de scriitori unul si unul, de la Brodski si Bellow, la Milosz si Doris Lessing, de la Michnik si Zagajewski, la Susan Sontag si Tatiana Tolstaia, de la Axionov sau Hans Magnus […]