Hiper– si mega– ar fi doar doua din prefixele pe care le-as putea adauga, fara sa exagerez deloc, cuvintului si starii pe care le tot impresor de vreo trei ani in rubrica, adica bucuriei. Caci chiar asta am trait acum citeva zile: o super-, extra-, ultra-bucurie. Iar intimplarea care m-a aruncat pe piscurile entuziasmului alaturi […]
Criza-criza, greve, isterii, disperari, mihnaciuni, si totusi mai rasare cite ceva care te face sa-ti vina inima la loc. Cum ar fi intimplarea din 5 oct. a.c., cind peste 200 de oameni au umplut foaierul Teatrului National din Timisoara ca sa asculte poezie. Nu stiu daca i-a adunat, ca pe vremuri, nevoia de a se incalzi impreuna la […]
Am mai scris: cind simt ca prilejurile de bucurii imi intra in criza, ma sprijin pe unul din toiegele cu efect sigur de Prozac asupra mea: jocul de-a detectivii prin carti, in cautare tintita de ceva pentru cercetare. Cum se intimpla sa am mereu macar o tema luata in vizor, nu-i rost niciodata de plictis sau depresie. Iar cum amazoanele […]
A inceput din intimplare, ca o simpla treaba de redactie, pe la mijlocul lui august, intr-o joi, in Piata Libertatii din Timisoara, si s-a incheiat ca mica aventura reportericeasca in dupa-amiaza de 11 septembrie, la Muzeul satului banatean din Padurea Verde, in toiul festivalului Plai. Aflam de la Dan Petre atunci, in august, impreuna […]
Recunosc: pe undeva, speram ca echipa de la “Supliment” sa gaseasca un pretext destept ca sa ma anunte ca Secretul... si-a trait traiul si ca, prin urmare, alte malaiuri ar trebui mincate. Trei erau motivele care imi dadeau ghes la asemenea ginduri. Intii, un soi de banuiala ca tinerimea nu are de obicei curaj sa-i spuna fatis […]
Nu stiu cum se face, dar in ultima vreme citeva din putinele lucruri care mi-au incalzit zilele (cind era prea frig) sau mi le-au racorit (cind era prea cald) au venit din Moldova si s-au legat de istorie. Intii au fost cartile. Apoi a fost un om in carne si oase, pe care l-am ascultat cotropita de admiratie. Sa le iau pe rind si […]
Spre seara am spintecat aerul ca doua rachete, calare pe bicicletele Kenzel si Mifa. Imbatati de mirosul de tei, caprifoi, iasomie, ca doua sageti am zburat pe strazile Eneas, Glad si Cozia, intre cei doi poli ai orasului, Observatorul astronomic si Centrul seismic. De parca nu stiu cine ne-ar fi dat drumul dintr-o prastie, am incetinit […]
M-am intrebat citeva zile la rind de ce am virat-o in ultimele saptamini spre ceva care numai cu bucuria nu seamana. Citiva prieteni mi-au si spus ca ori imi revin si ma tin de ce am promis la inceput, ori schimb placa si-mi reprofilez rubrica pe melancolizari. Desi ma bate tot mai des gindul sa ma retrag pitulat ca un apas, cita […]
E cald, e multa lumina, in mica mea gradina a dat iarba, florile au explodat, mirosurile ma imbata, stau pe terasa si conspectez constiincios trei paragrafe din Filostrat, pe care o sa le citez in cartea despre amazoane, la care scriu aproape compulsiv zi de zi macar doua pagini, tin cu mare placere un curs despre dionisiac, apoi […]
Dupa mai bine de 200 de saptamini in care am stat planton la bucuriile mici cu (aproape) tot atitea rubrici, n-aveam cum sa nu ajung aici. Adica sa marturisesc ca ma paste indoiala si ca simt un fel de sleire. La macar trei luni o data il pisez pe George Onofrei cu niste intrebari care, imi dau seama, au ajuns sa il calce pe nervi: […]