Joi 24 mai, la ora 18:00, în Sala „B.P. Hasdeu“ a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iași (Str. Păcurari, nr. 4), va avea loc lansarea volumului Regele, comuniștii și Coroana. Adevărata istorie a abdicării lui Mihai I, coordonat de Alexandru Muraru și Andrei Muraru și apărut la Editura Polirom.
Vor vorbi, alături de cei doi coordonatori: Alexandru Zub, Lucian Dîrdală
Va modera: Radu Cucuteanu
„În dimineața zilei de 30 decembrie 1947, domnii Petru Groza și Gheorghiu-Dej, membri ai Cabinetului Român, mi-au prezentat textul actului de abdicare, îndemnându-mă să-l semnez imediat. Amândoi s-au prezentat la Palatul Regal după ce acesta a fost încercuit de detașamente armate, informându-mă că mă vor socoti răspunzător pentru vărsarea de sânge ce va urma ca o consecință a instrucțiunilor ce le emiseseră deja în caz că nu voi semna în cadrul limitei de timp impusă. Acest act mi-a fost impus cu forța de un Guvern instalat și menținut la putere de o țară străină, un Guvern total nereprezentativ pentru voința poporului român. […] Îndepărtarea monarhiei constituie un nou act de violență în politica de subjugare a României. În aceste condiții, nu mă consider obligat în nici un fel de acest act care mi-a fost impus. Cu neclintită credință în viitorul nostru, animat de același devotament și dorință de a munci, voi continua să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil.“
Prima denunțare oficială a actului de la 30 decembrie 1947.
Fragment din declarația de presă a Majestății Sale Regele Mihai I al României susținută la Londra, 4 martie 1948
De-a lungul timpului, actul de la 30 decembrie 1947 a stârnit vii controverse și a generat polemici aprinse. Studiile care alcătuiesc acest volum repun în discuție și analizează, cu instrumente diverse și din diferite unghiuri, evenimentul care a pus capăt nu numai monarhiei românești, constituționalismului și democrației, ci și unei epoci întregi din istoria noastră. Sunt analizate interpretările date abdicării în cele șapte decenii care au trecut de la producerea ei și, pe baza unor mărturii și chiar a unor noi probe documentare, sunt lămurite aspecte rămase până acum neelucidate.
Din cuprins: Cum a acționat Stalin pentru a contracara efectele loviturii de stat de la 23 august 1944 și cum au cucerit comuniștii instituțiile? • De ce nu a existat o intervenție anglo‑americană în Balcani și ce rol a avut „acordul procentajelor” în destinul postbelic al României? • Relația dintre regele Mihai și conducerea Uniunii Sovietice în anii 1944-1947 • Imaginea simbolică a regelui Mihai în anii 1944-1947 • Câți români au fost întemnițați politic până la momentul abdicării? • Operațiunea de infiltrare a Palatului Regal dirijată de Serviciul Special de Informații • Cum au arătat ultimele săptămâni de domnie ale lui Mihai I și cum a fost forțat regele să abdice • Procesul subminării constituționalismului și tranziția la totalitarism după 1944 până la momentul abdicării • Actul de la 30 decembrie ca lovitură de stat • O perspectivă lingvistică asupra textului actului de abdicare • Cum a plecat regele și cine au fost însoțitorii lui în exil • Începutul exilului regal și repudierea abdicării • Cum erau foștii monarhi Carol al II-lea și Mihai I supravegheați de legația românească de la Washington • Cum a interpretat propaganda comunistă actul de la 30 decembrie 1947 în presa scrisă, în manualele de istorie și în discursurile oficiale? • Sursele și istoriografia abdicării regelui Mihai I
Andrei Muraru este istoric, absolvent al Facultății de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași (2005), unde și‑a susținut și doctoratul cu teza Procesele criminalilor de război din Transnistria (2011). A fost cercetător (2006‑2012) și președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc – IICCMER (2012‑2014), iar în această calitate a demarat campania de aducere în fața justiției a foștilor responsabili din aparatul comunist de represiune. În perioada 2006‑2009 a fost consilier la Cancelaria Prim‑ministrului și consilier al directorului general al Arhivelor Naționale ale României. A fost bursier la Aristotle University of Thessaloniki (2004‑2005), New Europe College (2009‑2010) și United States Holocaust Memorial Museum, Washington DC (2010‑2011). Este autorul cărții Vișinescu, torționarul uitat: închisoarea, crimele, procesul (Polirom, 2017). A publicat numeroase studii în reviste de specialitate și lucrări colective. Este coordonator al volumului Dicționarul penitenciarelor din România comunistă (1945‑1967) (Polirom, 2008) și coautor al primului manual despre dictatura comunistă, O istorie a comunismului din România. Manual pentru liceu (Polirom, 2008; ediția a II‑a, 2009; ediția a III‑a, 2014). A participat la numeroase conferințe internaționale, a susținut prelegeri și are frecvent contribuții pe teme de istorie recentă. Pentru activitatea în fruntea IICCMER, a fost decorat de M.S. Regele Mihai cu Ordinul „Coroana României“ în grad de Ofițer (2015). Din decembrie 2014 este consilier al Președintelui României.
Alexandru Muraru este politolog și istoric, cercetător științific III în Departamentul de Cercetare al Facultății de Filosofie și Științe Social‑Politice din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. De asemenea, este profesor asociat în științe politice la aceeași universitate. Absolvent al școlii de științe politice ieșene, a urmat și două programe de master, în istorie și studii europene, la aceeași universitate. Și‑a susținut doctoratul în științe politice în 2011, cu o teză despre dezbaterile privind regalitatea în România postcomunistă. A beneficiat de numeroase burse de studiu în Europa și America de Nord, a participat la programe postuniversitare avansate și a susținut prelegeri și conferințe internaționale pe teme de istorie recentă sau istoria mentalităților în centre academice și universități din străinătate. Este autorul volumelor: Republica Monarhică: Aportul Familiei Regale la integrarea euro‑atlantică a României (Junimea, 2009) și Cum supraviețuiește monarhia într‑o republică? Regele Mihai, românii și regalitatea după 1989 (Curtea Veche, 2015). A coordonat volumele: Ana, Regina. Acasă pentru totdeauna (Curtea Veche, 2016) și Anul Regal. Jurnalul Jubileului de 150 de ani de la fondarea Casei Regale a României (în colaborare cu Daniel Șandru) (Adenium, 2016). A publicat câteva zeci de studii și articole privind problema monarhică în România postcomunistă. A fost consilier la Cancelaria Prim‑ministrului (2005‑2009), director general al Institutului Național al Patrimoniului (2013‑2014) și membru în conducerea Societății Române de Radiodifuziune (2014‑). Pentru pozițiile sale publice și lucrările despre regalitate, a fost decorat în două rânduri de către M.S. Regele Mihai I al României cu „Medalia Regele Mihai pentru loialitate“ (2008) și cu Ordinul „Coroana României“ în grad de Ofițer (2015).