Din capul locului, trebuie mentionat ca orice privire inapoi, orice fel de retrospectiva, de enumerare si clasificare, nu poate fi decat subiectiva. In primul rand, pentru ca timpul cerne prioritatile si te obliga sa selectezi. Apoi, pentru ca in domeniul editorial nu poti fi obiectiv suta la suta – alegi spre lectura autori si volume in functie de propriile gusturi (de care te debarasezi foarte rar, „riscand“ sa te aventurezi in alte cotloane), iar fiecare carte care trece prin tine lasa urme pe potriva bagajelor tale culturale si a sensibilitatii pe care o ai in dotare. Asadar, nici aceste randuri nu sunt o exceptie: reflecta exclusiv personalitatea subsemnatei si lecturile personale.
Poezie
In anul ce tocmai a trecut m-am impacat, pe cale amiabila, cu poezia. Dupa ce o perioada prea lunga de timp am cam ocolit-o, incapabila sa o diger asa cum ar fi trebuit, in 2014 – poate gratie cartilor de poezie aparute – m-am lasat in voia ei. Am citit volume remarcabile de poezie. Cel care mi-a intrat in sange este Si cuvintele sunt o provincie, scris de Adela Greceanu, dupa o pauza considerabila (zece ani de la ultimul volum de versuri publicat si sase de la ultima carte – Mireasa cu sosete rosii). Am fost acaparata de anaBASis, de Bogdan-Alexandru Stanescu, cu 12 ilustratii de Laurentiu Midvichi, California (pe Somes), de Ruxandra Cesereanu, Bosnia. Partaj, de Miruna Vlada, O sa ma stii de undeva a Petronelei Rotar, Calcaiul lui Magellan, de Octavian Soviany, Cusaturile Doinei Ioanid, cele Enspe mii de dimineti ale Dianei Badica si Cartea dragostei, semnata de Bogdan O. Popescu. Am recuperat, abia acum, doua carti excelente de poeme din 2010, respectiv 2011: Autobuzul cu cocosati, de Nora Iuga, si La doua zile distanta, de Marin Malaicu-Hondrari. Bucuroasa de aceste intalniri, mi-am propus sa mai scotocesc prin poezia anului trecut, dar si prin cea pe care am ratat-o din pricina unei distante impuse. Si poate, candva, voi fi capabila sa si scriu coerent despre poezia pe care o citesc.
Critica
Dupa facultate, am cam neglijat, pe nedrept si regretabil acum, si capitolul de critica literara romaneasca. Chiar si-asa, revelatia anului 2014 a fost, pentru mine, cartea Florinei Pirjol, intitulata Carte de identitati. Recomand calduros acest volum, excelent scris, tuturor celor care vor sa stie mai multe despre literatura romana contemporana prinsa in carligele autobiografismului. Nu sunt deloc de neglijat nici titlurile Leonid Dimov. Un oniric in Turnul Babel, de Luminita Corneanu, Controlul cartii. Cenzura literaturii in regimul comunist din Romania, de Liliana Corobca, Caragiale dupa Caragiale. Arcanele interpretarii: exagerari, deformari, excese, de Angelo Mitchievici si Sebastian si lumea lui, de Dana Pirvan Jenaru – sa zicem ca acesta ar fi un top cinci musai de citit. Sunt convinsa ca mai am de ajuns si la alte minunatii.
Proza
Proza scurta a avut si ea un an bun, devenind din ce in ce mai vizibila si, ma hazardez sa spun, din ce in ce mai citita. La sfarsitul lui 2013 a aparut un volum despre care s-a scris prea putin, din punctul meu de vedere, si caruia nu i s-a dat atentia cuvenita. Ma refer la Povestiri cu final schimbat, de Florin Iaru, pe care va indemn sa-l achizitionati si sa-l consumati fara moderatie. Dintre volumele de proza scurta aparute in 2014, Sfarsit de sezon, de Marius Chivu, este, in viziunea proprie, cel mai bun, un debut cum rareori iti este dat sa citesti. In fruntea listei mele stau si Escapada Laviniei Braniste, Boddah speriat al lui Ionut Chiva si Sindromul Robinson, de Radu Mares.
In ceea ce priveste „categoria“ roman, doua debuturi se deosebesc de restul si sunt, fara doar si poate, printre cele mai faine din ultimii ani: Sebastian, ceilalti si-un caine, de Mihai Radu, si Abonatul nu poate fi contactat, de Cristina Andrei. Abia astept sa citesc urmatoarele carti ale celor doi autori! Romanul-eveniment, cel pe care l-am asteptat si savurat pe indelete, este Fetita care se juca de-a Dumnezeu, de Dan Lungu. M-au surprins pozitiv M. Dutescu – Uranus Park, Florin Irimia – Cateva lucruri despre tine, Adrian Buz – 1989, Catalin Mihuleac – America de peste pogrom.
Non-fictiune
Avalansa de carti fantastice in domeniul publicisticii, memorialisticii, eseisticii si altele care intra, in principiu, sub umbrela mare si cuprinzatoare a non-fictiunii este coplesitoare si de neratat. Amintesc, fugitiv, titlurile care mi-au stat (si-mi stau) la capatai: Cad castane din castani. Amintiri de ieri si azi, de Emil Brumaru si de Veronica D. Niculescu, Prozac 2. 90 de pastile impotriva tristetii, de Adriana Babeti, Povesti cu scriitoare si copii, coordonata de Alina Purcaru, Carti, filme, muzici si alte distractii din comunism, coordonat de Dan Lungu si de Amelia Gheorghita, Seinfeld si sora lui Nabokov, de Simona Sora, Scriitor in comunism, de Stefan Agopian, Scrisori catre Mihai, de Razvan Petrescu.
Descoperiri personale, reeditari si traduceri
Descoperirile personale au stat sub semnul romanului grafic si, implicit, al benzilor desenate – de care m-am apropiat prin Praslea cel voinic si merele de aur, de Maria Surducan, iar in 2015 sper la o continuare a acestui tip de lecturi, care-ti bucura sufletul si privirea de cititor – si al literaturii autohtone pentru copii, pe care abia acum am inceput sa o citesc, cu o mare incantare – ii mentionez aici pe Florin Bican cu Si v-am spus povestea asa, Valentin Nicolau cu Basmania. Raspantia gandurilor si Adina Rosetti cu Domnisoara Poimaine si joaca de-a Timpul.
Un fel de regrete – spun „un fel“ pentru ca sunt primele carti pe care le am pe lista de lecturi din noul an – sunt cartile la care nu am ajuns inca, desi tare as fi vrut: Dubla expunere, coordonata de Roxana Gamart, un volum colectiv de proza scurta si arta vizuala; Culorile randunicii, de Marius Daniel Popescu (tradusa in limba romana, dar pe care o includ in literatura romana), Sa crestem mici, scrisa de Laura Grünberg si cu un design realizat de Ana-Maria Nica si Alexandru Ciubotariu; Cum continua povestea, volumul de poezie semnat de Ioana Parvulescu; alive, de Petronela Rotar, proza scurta; Bizaroproze, de Flavius Ardelean; Harald si luna verde, romanul Norei Iuga; Amintirile unei nonagenare. Calatoriile mele, scriitorii mei, de Antoaneta Ralian; Lumea ca literatura, de Ioan Grosan; vocea, de Domnica Drumea; Acte originale/ Copii legalizate (variatiuni pe o tema in contralumina) si Mecanica fluidului, de Gheorghe Craciun (de altfel, consider ca debutul Seriei de autor Gheorghe Craciun, cu aceste doua titluri, este unul dintre evenimentele editoriale ale anului 2014). Sigur, mai sunt si altele, insa acestea sunt primele care mi-au venit in minte, unele dintre ele asteptandu-si, cu rabdare, randul.
Afirmam, la inceput, ca reeditarile de anul acesta sunt numeroase si relevante (dau, la intamplare, cateva exemple: Manualul intamplarilor, de Stefan Agopian, editia a III-a; Agata murind, de Dora Pavel, editia a III-a; Apropierea, de Marin Malaicu-Hondrari, editia a II-a etc., etc.), iar traducerile din literatura universala pot satisface orice tip de cititor – pentru mine, din aceasta perspectiva, Alice Munro a fost autoarea pe care am descoperit-o gratie Premiului Nobel pentru Literatura si de care m-am bucurat, volum cu volum; i-a urmat, din acelasi motiv, Patrick Modiano, pe care voi continua sa-l citesc si-n 2015, tocmai pentru ca au aparut atatea traduceri la noi, iar eu il cunosteam prea putin spre deloc; insemnate sunt si volumele lui Amos Oz, Haruki Murakami, Gabriel Osmonde, Lydia Davis, Julian Barnes, Herta Müller, Orhan Pamuk, Kenzaburo Oe, Paul Bailey, doar pentru a da cateva nume celebre, dar si alte carti excelente ale unor autori mai putin cunoscuti in Romania pana acum, cum ar fi Evgheni Vodolazkin, Pawel Huelle, Mariusz Szczygie?, Colm Tóibín, John Williams sau Immanuel Mifsud. Ne ramane, slava Domnului, destul de citit si anul acesta din cele publicate in 2014! In acest caz, nu-mi ramane decat sa va urez sa aveti lecturi frumoase anul acesta!
Galerie foto
