– Fragment –
Cand era extrem de tanar, Stoner credea ca iubirea e o stare absoluta a fiintei la care, daca ai noroc, poti accede; la maturitate, ajunsese la concluzia ca iubirea e paradisul unei religii mincinoase, spre care omul ar trebui sa priveasca cu neincredere amuzata, cu dispretul bland al celui care a incercat-o pe pielea lui si cu nostalgie jenata. Ajuns la mijlocul vietii, a inceput sa inteleaga ca nu e o stare absoluta, dar nici o iluzie; o vedea ca pe o devenire cat se poate de omeneasca, o stare inventata si modificata clipa de clipa si zi de zi prin vointa, prin inteligenta si cu inima.
Orele pe care inainte le petrecuse in biroul lui, cu ochii la peisajul care licarea si se golea sub privirea lui lipsita de expresie, le petrecea acum cu Katherine. In fiecare dimineata, la prima ora, se ducea in biroul lui si ramanea acolo, agitat, timp de zece sau cincisprezece minute, apoi, incapabil sa-si linisteasca gandurile, iesea din Cladirea Jesse, traversa campusul pana la biblioteca si studia absent rafturile de carti alte zece sau cincisprezece minute. Intr-un tarziu, ca intr-un joc pe care il juca singur, se elibera din asteptarea autoimpusa, se strecura afara din biblioteca pe o usa laterala si se indrepta spre casa unde locuia Katherine.
Ea lucra adesea pana noaptea tarziu si uneori, cand ajungea la ea dimineata, o gasea abia trezita, pastrand inca senzualitatea si caldura somnului, goala pe sub halatul bleumarin pe care-l aruncase pe ea ca sa vina sa-i deschida usa. In asemenea dimineti faceau dragoste chiar inainte sa-si spuna vreun cuvant, in patul ingust, ravasit si fierbinte de la somnul lui Katherine.
Trupul ei era lung si delicat si plin de energie in moliciunea lui; si Stoner simtea cum mainile lui stangace revin la viata la atingerea pielii ei. Uneori se uita la trupul ei ca la o comoara grozava care-i fusese incredintata; isi lasa degetele lui boante sa alunece pe pielea umeda, usor rozalie a coapselor si a abdomenului si se minuna de delicatetea sofisticat de simpla a sanilor mici si fermi. Si-a dat seama ca nu mai cunoscuse niciodata trupul altcuiva; si, mai mult, ca acesta era motivul pentru care mereu considerase ca o persoana nu e totuna cu trupul acelei persoane. Si si-a mai dat seama, a stiut fara urma de indoiala, ca niciodata nu cunoscuse alaturi de alta fiinta intimitatea, increderea sau sentimentul cald si omenesc de a te incredinta altuia.