Cu ce au gresit jurnalistii de la „Charlie Hebdo“ in fata tinerilor islamisti, de i-au indarjit atat de tare? Au publicat niste caricaturi cu Mahomed. Iar Mahomed, din cate se stie, nu trebuie portretizat, desenat, caricaturizat sau persiflat. Nu te joci cu credinta oamenilor sau, daca o faci, suporti consecintele. Adica un glonte in cap. E modelul pe care l-au impus in ultimul deceniu adeptii extremisti ai unei religii pe care musulmanii moderati o promoveaza drept o religie a pacii –iar eu sunt gata sa-i cred pe cei din urma. Cu amendamentele necesare. Sunt de acord si ca e o dovada de rea-credinta sa profanezi simbolurile sacre ale credintei unui seaman de-al tau. Nu imi dau seama insa prea bine ce mai inseamna profanarea. As zice ca profanarea e in ochiul credinciosului. Iar aici incep problemele.
In 1987 artistul american Andres Serrano a expus o fotografie intitulata Piss Christ, care reprezenta un crucifix cu Iisus rastignit scufundat intr-un recipient cu urina artistului. Lucrarea a fost declarata castigatoare intr-un concurs finantat partial de statul american prin National Endowment of the Arts si s-a vandut cu cincisprezece mii de dolari. Opera sa de arta – a carei valoare estetica e intr-adevar indoielnica, dar nu despre asta discutam aici – a iscat proteste publice, iar unii au incercat chiar sa o distruga. Insa Andres Serrano, american romano-catolic cu origini hispanice, nu a fost nici impuscat, nici decapitat de drept-credinciosi. Nici un cleric crestin nu a emis o fatwa la adresa lui, iar artistul traieste in continuare nestanjenit in Statele Unite.
In 1979 grupul britanic de comedie Monty Python realizeaza un film in care ia peste picior Noul Testament. Satira religioasa implicita a starnit la vremea ei un scandal serios, iar filmul, intitulat Viata lui Brian, a fost interzis de mai multe autoritati locale (dar nu de toate). Impotriva lui au protestat deopotriva clerici crestini si rabini evrei. Altfel, filmul a avut un succes imens si nici unul dintre membrii grupului sau dintre cei implicati in realizarea lui nu a fost impuscat sau, stiu eu, decapitat.
Incerc sa-mi amintesc cati oameni au fost ucisi in ultima vreme din pricina ca au luat in raspar religia crestina sau iudaica, au caricaturizat, ridiculizat sau blasfemiat simbolurile sacre ale acestor mari religii. Lumea noastra moderna e plina de oameni care iau peste picior Sfanta Treime si fac bancuri despre Imaculata Conceptiune, despre Moise sau exodul evreilor. Nu i-a impuscat nimeni, nu i-a decapitat nimeni. Crestini, evrei, musulmani, atei, toti pot lua in bascalie fara teama aceste doua mari religii. Nu si pe a treia, din cate se vede. Si nu poti sa nu te-ntrebi de ce. O religie puternica – si o credinta puternica – nu poate fi zdruncinata de asemenea fleacuri cum sunt niste fotografii provocatoare, un film satiric, cateva caricaturi mai mult sau mai putin comice. Le tolereaza pentru ca le depaseste, este deasupra lor. Iar credinciosul autentic stie care este adevarul – adevarul lui – si, in cel mai bun caz, priveste cu mila bietele eforturi ale necredinciosilor de a atrage atentia. Nu este crestinismul o religie a milei? Si nu este islamul o religie a pacii?
Mi-am amintit insa, printr-o conexiune fireasca de idei, ca daca azi in crestinism nu mai sunt ucisi oameni din pricina necredintei lor, sunt tot mai multi cei care sunt ucisi datorita credintei lor crestine. Doar in ultimul an au murit cu miile, in Nigeria si in Siria – si au fost ucisi, poate nu tocmai intamplator, de fundamentalistii islamici de acolo. Poate ca e o apropiere interpretabila, dar aici mi se pare ceva ciudat. Niste drept-credinciosi pretind acceptarea si respectarea, in propriii termeni, a credintei lor si ucid fara mila pentru asta. In acelasi timp, aceiasi drept-credinciosi extermina alti drept-credinciosi care vor mult mai putin: sa fie lasati sa se roage la Dumnezeul lor, fie el caricaturizat sau nu. Iar cei care ucid si intr-o parte, si in cealalta sunt, nu se stie cum, adeptii unei religii a pacii. Asta imi aminteste de ironica butada din perioada comunista: „Vom lupta pentru pace pana n-o sa mai ramana piatra pe piatra“. Dar nu asta e islamul adevarat, nu-i asa?