Ei bine, nu! Proiectul cultural si societal al romanilor se invarte mai departe in jurul Marii Catedrale a Neamului, nu spre o sala de concerte. Biserica ii va educa pe romani in continuare sa condamne necredinta si insolenta celor de la „Charlie Hebdo“, pedepsita – nu? – de bunul Dumnezeu prin mana (la Bucuresti) nu se stie cui. Probabil, in loc de strigarea zilei, „Allahu Akbar!“ sau „Salut voios de pionier!“, ai Bisericii osteni vor fi educati sa revina, la nevoie, la strabunul „occide, occide“, ce a adus atatea biruinte asupra credinciosilor de alte etnii in bunele vremuri medievale ale Moldovei.
Ce-i drept, Catedrala Neamului ar urma sa coste ceva mai putin decat Sala Filarmonicii din Paris, conform socotelilor initiale, doar vreo suta de milioane de euro. Chiar asa, dupa unele calcule facute de presa, pretul ar fi echivalentul constructiei a vreo 1.500 de scoli, al dotarii a vreo 40 de spitale moderne de mare capacitate sau al vreo 300 km de autostrada. Dar ce interes ar avea guvernul si primaria capitalei sa investeasca in asemenea „obiective“ de care Romania – stie toata lumea – abunda? Unde ar mai putea asculta, altfel, Victor Ponta et comp., dintr-un stal confortabil, canturile bisericesti inaltate pana la 120 de metri, echivalentul inaltimii unui bloc cu 40 de etaje? Si unde ar mai fi aplaudata intrarea sa, dintr-un foc, de 5.000 de enoriasi spectatori?
Prin comparatie, Filarmonica din Paris e un fleac, din alte motive de acustica decat cele ale Patriarhiei romane, mare amatoare de difuzoare. La Paris distanta intre orchestra si „enoriasi“ nu depaseste 32 de metri – in timp ce la Sala Pleyel ajungea pana spre 48 de metri. Ca sa nu mai vorbim ca presedintele François Hollande nu a fost aplaudat decat de vreo 2.400 de spectatori, ce au mai trebuit si sa-si plateasca biletele la slujba oficiata miercuri seara de Paavo Järvi si Orchestre de Paris.
Ce mai promite proiectul de cult roman… Un soi de hotel pentru preotii si pelerinii ce vor veni la concertele de Paste si Craciun, sali pentru reuniuni si cursuri religioase, o sala de conferinte, ba chiar si un anuntat spital, deservit de oamenii bisericii.
Si ce promite, prin comparatie, proiectul cultural francez, ce are ambitia – se spune la Paris – de a deveni un „Centru Pompidou al Muzicii“? O scurta descriere enumera sase sali de repetitii, ateliere pedagogice, un mare spatiu de expozitii, restaurante si cafenele, ba chiar si o „promenada cu vedere“, pe acoperisul multi-etajat, hiper-original. Nu stim cate slujbe sunt programate intr-un sezon in Catedrala Neamului, dar La Philharmonie promite 270 de concerte, din ianuarie pana in iunie, 70 dintre ele de jazz, rock si muzica etnica.
Daca modelul probabil al Catedralei Neamului este de cautat la Moscova, in imensa Catedrala a Mantuitorului, draga presedintelui Putin, testata acustic acum trei ani de astazi celebrul grup punk „Pussy Riot“, cel al Salii Filarmonice de la Paris isi are originea in cladirea si performantele salii Filarmonicii din Berlin. In privinta acusticii, Patriarhia nu se va putea bucura, cu siguranta, de aportul unor mari ingineri, ca Harold Marshall, neo-zeelandez, si japonezul Yasuhisa Toyota, responsabili cu acustica la Paris. Dar cu amplificarea de rigoare in locurile de cult din Romania, sunetul va avea cel putin aceeasi forta de penetratie ca si a celui emis de un muezin…
Primele impresii despre acustica ale solistilor concertului de deschidere de la Paris, intervievati de televiziune, au fost extrem de bune, cele ale unui specialist, aflat in sala, ceva mai rezervate. Dar, cum scria pe blogul sau britanicul Marshall Marcus, un fost director la Royal Festival Hall la Londra, atunci cand lucrarile la Filarmonica pariziana vor fi finisate cu adevarat, peste cateva luni, „aceasta va fi una din cele mai bune sali ale Europei“, spre care vor privi cu invidie atat Londra, cat si New York-ul. Nu ma intrebati cine va privi cu invidie Catedrala Neamului de la Bucuresti…