– Fragment –
Cheia si foarfeca
Cand eram mic si sughitam, mama aducea cheia de la usa din spate, imi indeparta gulerul de ceafa si-mi lipea metalul rece de spinare. Mi-am amintit dintr-odata gestul ei in momentul in care fata aceea neindemanatica de la frizerie, care era sa-mi reteze o ureche in timp ce ma tundea, a scapat foarfeca din mana. Dar nu pe jos. Nu, foarfeca a alunecat usor pe sub gulerul desfacut al camasii mele si pe sub maiou si a coborat trasand-mi zigzaguri pe spate. Fata s-a speriat mai tare ca mine si mi-a bagat mana pe sub camasa ca sa scoata foarfeca, eu ma straduiam s-o ajut si amandoi ne contorsionam mai tare ca la circ. Exact atunci a aparut patroana, care n-a inteles inocenta gestului nostru si a zbierat la fata niste cuvinte imposibil de reprodus. Pe urma s-a intors catre mine:
— Salonul meu e renumit pentru seriozitate, mi-a zis pe un ton deloc prietenos. Si clientii sunt rugati sa respecte programul de lucru cu fetele. Cei care nu fac asta n-au ce cauta aici.
Mi-a aratat apoi usa cu un gest larg, agitand o foarfeca uriasa, asa ca am platit jumatatea de tunsoare la pret intreg si am iesit in goana, cautand inca motivele pentru care am devenit deodata persona non grata.
Seara de iulie isi pierduse din dogoare. Simteam pe spinare raceala metalului si niste usturimi suspecte si ma gandeam sa ma ascund intr-un gang ca sa scot foarfeca de sub camasa inainte sa am toata pielea brazdata de dungi sangerii. N-am apucat insa, fiindca am dat nas in nas cu socru-meu, care pasea cu aerul lui tantos de capitan de infanterie in rezerva.
— Te-ai facut punkist? m-a intrebat.
La inceput n-am inteles si am dat din umeri, dar asta a fost clar o greseala, fiindca foarfeca s-a deplasat si m-a mai intepat o data, eu m-am strambat, iar socru-meu a trecut mai departe spunandu-i tipului la fel de tantos de langa el:
— Niciodata n-am inteles ce-a gasit Cati la caraghiosul asta.
Abia atunci mi-am vazut imaginea reflectata in geamul magazinului de lenjerie de dama de alaturi: creasta mea asimetrica – dovada clara a neindemanarii fetei de la frizerie – trona in varful unei piramide de sutiene si chiloti liliachii de dantela. N-am avut timp sa ma dezmeticesc, ca o cersetoare batrana s-a apropiat de mine:
— Da si la baba un banut si-o sa-ti descant sa ai noroc la curve toata viata.
M-a inghiontit, eu am facut o miscare brusca si am simtit arsura unei taieturi noi pe spate. Am icnit de durere, am impins-o putin pe baba si am dat sa plec, trebuia sa scap cumva de blestemata de foarfeca. Dar baba mi-a interpretat gresit gestul si a strigat dupa mine agitand pumnul:
— Sa-ti moara la intrare! Mereu!
Doua tipe care treceau pe strada s-au oprit sa se uite si au plecat apoi chicotind.
Deja nu mai suportam, ma trecusera toate naduselile, spinarea imi era plina de taieturi, asa ca n-am mai tinut cont de buna-cuviinta care ma caracterizeaza de obicei si, chiar in mijlocul trotuarului, mi-am scos camasa si maioul din pantaloni si foarfeca a cazut in sfarsit. Am lasat-o acolo si am plecat usurat. Grabisem pasul, abia asteptam sa ajung acasa, dar am auzit o fluieratura si strigate in spatele meu si un politist mustacios m-a insfacat de umar. Altul mai gras venea din spate, gafaind.
— Unde te grabesti asa, borfasule? mi-a strigat in ureche primul, apoi s-a intors catre celalalt, care-si stergea chelia cu o batista in carouri. Ia uite, a incercat sa scape de chestia asta.
A scos la vedere foarfeca pe care o lasasem sa cada si mi-a bagat-o sub nas:
— Are urme de sange.
Am incercat sa le explic ca era sangele meu, mi-am ridicat si camasa ca sa le arat taieturile, dar nici nu m-au ascultat. Mi-au cerut actele si pentru o clipa am sperat ca o sa se rezolve lucrurile, oricine putea vedea ca sunt om serios, profesor de istorie la gimnaziu. Dar portofelul disparuse. Am intors pe dos toate buzunarele, din ce in ce mai nedumerit, imi aminteam cum am platit la frizerie si apoi – as fi fost in stare sa jur – l-am bagat in buzunarul din spate al pantalonilor. Cei doi politisti pareau sa-si piarda rabdarea. Le-am spus cine sunt si cum ma cheama, dar nu m-au crezut.
— Profesor cu tunsoarea asta? Fii serios, te-ar zbura imediat inspectoratul.
Ca sa-i conving, am inceput sa le insir bataliile lui Stefan cel Mare, dar nu ajunsesem nici la Podul Inalt, ca grasul m-a intrerupt:
— Oricine poate invata aiurelile astea si pe urma zice ca-i profesor. Pe noi nu ne pacalesti asa usor.
— Si in plus mai sunt urmele de sange. Trebuie sa facem cercetari amanuntite, a zis mustaciosul. Vii cu noi la sectie si ne lamurim.
Insa nici acolo nu ne-am lamurit. Am sunat-o pe nevasta-mea, dar avea telefonul inchis, am incercat pe urma la toti colegii si nimeni nu mi-a raspuns. Eram disperat. Apoi a aparut o urgenta si au amanat totul pe a doua zi. Pana sa apuc eu sa zic ceva, m-au luat de cate un brat, m-au tarat pe un culoar intunecos, au descuiat o celula si mi-au dat branci inauntru.
Cand sa plece, mustaciosul s-a uitat la cei trei tipi din celula – niste malaci cu figuri inspaimantatoare –, le-a facut cu ochiul si le-a zis:
— Tipu’ e masochist. Uitati-va ce taieturi are pe spate.
Ranjetul lui era acum multiplicat pe fetele celor trei.
Am auzit cheia rasucindu-se in usa si am inceput sa sughit.
CARTEA
O colectie de povestiri ca niste sentimentalisme urbane, cand ironice, cand triste, uneori cu accente grotesti, in care se regasesc tineri casatoriti si cupluri blazate, adolescente confuze si vecine curioase, oameni ai strazii, corporatisti, un sculptor in gheata, o fata cu parul de culoarea coniacului vazut in soare, o clasa de elevi care a pierdut un ochi de iepure, un postas pensionar care vrea sa-si schimbe numele.
Din cuprins:
Ochiul de iepure • Zani si Iubi • A zecea parte • Din Venetia cu drag • Felii de lamaie • Ca la sah • Numarul apelat este nealocat • Frunze pe talpa • Pasaportul de pe pian • Nimic despre Olimpia • Cheia si foarfeca • Zi libera • Recensamant • Centura de siguranta • Tanta recita Luceafarul • Dincolo de usa • Chilipir • Traditie in familie • Numele • Intersectia
AUTOAREA
Anca Vieru este absolventa de Politehnica si a unui master in comunicare. Dupa o perioada de lucru in cercetare a schimbat ingineria cu stiintele umaniste.
A inceput sa scrie de cativa ani si a publicat in mediul online si in volumele colective Mos Craciun & co. (Editura Art, 2013) si Fictiuni reale (Editura Humanitas, 2013), proiect colectiv initiat de Florin Piersic jr.