Oricine viziteaza Luvrul, galeriile Tate, the Met sau MoMA are ce vedea, dar, cu toate acestea, majoritatea operelor de arta care apartin muzeelor din lumea intreaga sunt, de fapt, ascunse de ochii publicului. Ele sunt tinute cu grija in spatii de stocare controlate climatic, intunecate si organizate in mod meticulos. Multe dintre aceste depozite se afla chiar in muzeu, altele in locatii secrete.
„BBC News“ are si cifre care sa dovedeasca aceasta practica: galeriile Tate expun 20 la suta dintre colectiile lor permanente, Luvrul 8 la suta, iar Berlinische Galerie – un muzeu berlinez a carui misiune este sa prezinte si sa colectioneze arta realizata in capitala germana – doar 2 la suta. Ceea ce inseamna aproximativ 6.000 de sculpturi si tablouri, 80.000 de fotografii si 15.000 de printuri.
Nu este vorba numai despre opere realizate de anonimi. Astfel, Muzeul de Arta Moderna din New York detine 1.221 de lucrari semnate de Pablo Picasso, dar numai 24 pot fi admirate in prezent de catre vizitatori. Acelasi lucru in cazul surrealistului Joan Miró – doar 9 din 156 de lucrari sunt expuse publicului.
De ce sunt „ascunse“?
Un prim motiv este lipsa spatiului. „Nu avem loc pentru a expune mai mult“, explica Thomas Köhler, directorul lui Berlinische Galerie, care subliniaza faptul ca muzeul are la dispozitie doar 1.200 de metri patrati de spatii de expozitie, obtinuti in timp prin cumparare sau donatii. „Un muzeu stocheaza memorie si cultura.“
Un alt motiv pentru „ascunderea“ operelor de arta este, pur si simplu, moda. Unele exponate nu mai corespund misiunii culturale declarate a institutiilor respective.
In alte cazuri, dureaza pana cand o opera de arta poate fi expusa. Lucrarile sunt achizitionate, dar „pot sta in lazi ani de zile pana cand sunt sortate si catalogate“, explica Köhler.
Alte lucrari nu sunt expuse fiindca sunt fie prea delicate, fie prea distruse si trebuie sa treaca printr-un laborios proces de restaurare.
Pentru a rezolva aceste probleme, muzeele pun la punct diverse „politici“ de depozitare si expunere prin rotatie, in functie de natura colectiei. BBC aminteste ca Galeria Nationala din Londra are un sistem dublu de expunere care permite un numar mult mai mare de opere accesibile publicului. In acelasi timp, Muzeul Albertina din Viena, care detine o impresionanta colectie de opere ale marilor maestri, expune mult mai putine – mare parte dintre aceste lucrari sunt vechi de secole si, din acest motiv, foarte sensibile.
„Publicul intelege cu greutate de ce numai 5 la suta din colectia noastra nationala este expusa“, spune curatorul britanic Jasper Sharp. „Exista acum o tendinta insistenta de a deschide spre vizitare si aceste colectii.“
Un mod de a face aceasta este digitalizarea tuturor pieselor aflate in posesia muzeelor, un lucru deja in curs de realizare in cea mai mare parte a institutiilor culturale.
Un alt mod de expunere se bazeaza, spune BBC, pe ideea de „Schlauger“ – vizitatorii pot vedea operele de arta nu in salile muzeului, ci in depozite, arhivate, pe rafturi mobile protejate de vitrine sau chiar in proces de restaurare.
Astfel, Muzeul Ermitaj si-a deschis spatiile de depozitare in 2014 si ofera tururi cu ghid ale acestor colectii care nu au mai fost vazute de multa vreme. Acelasi lucru il fac si alte institutii din Statele Unite precum Muzeul de Arta din Brooklyn, in vreme ce muzee precum Tate, MoMA sau Met incearca sa mareasca spatiile de expozitie „traditionale“ pentru colectiile lor permanente.